Nu că ar exista și somelierul de uscat, dar poate v-ați pus aceeași întrebare de când cu recenta reclamă la un brand românesc de apă minerală. Ei, bine, deși un somelier, după dicționar (cuvântul nu era consemnat de dicționarele curente ale limbii române în 2009), este specialistul în vinuri (diferit de oenolog) sau alte băuturi alcoolice, iată că pe lângă somelierul care poate recomanda tutun sau mezeluri… există și cel de apă de izvor. Și între puținii degustători/cunoscători de apă din lume, Martin Riese este cel mai cunoscut.
Născut, trăit și specializat în Germania, țara care are 580 de branduri de apă, a devenit somelier certificat de apă abia în 2010, iar cariera și-a început-o în Berlin, la un restaurant cu stele Michelin, unde a lucrat prima dată la un meniu de… apă.
Dacă unii credeți că e o glumă, aflați că bărbatul acesta are niște papile gustative speciale, care îl ajută să deceleze cele mai fine diferențe de gust ale apei și să câștige foarte mulți bani. Până acum a testat peste 4000 de izvoare din întreaga lume, motiv pentru care cred că domnul Riese este, în general, foarte hidratat… 🙂
Necunoscătorii, printre care recunosc că mă număr, știm din propria experiență că nu toată apa are același gust, dar despre amănunte de genul celor care urmează sigur n-aveam habar:
– dacă apa conţine mult calciu, are gust dulce şi făinos;
– dacă este bogată în magneziu, gustul devine metalic;
– dacă prezintă un nivel crescut de sodiu, este mai sărată;
– dacă ai ales un vin roșu, nu alegi o apă cu grad ridicat de carbonatare (nu pentru șpriț!), pentru că-ți va amorți cerul gurii;
– apa plată e ideală pentru servit la 12 grade, apa carbogazoasă light la 13-14 grade, cea medie la 14-15 grade, iar cea Forte la 17 grade;
– există asociere cu mâncarea, la fel ca la vinuri. Pentru o masă cu cinci feluri de mâncare, în absența vinului, alternanța arată așa:
- Aperitiv: Apă minerală carbogazoasă, cu bule mari, îndrăznețe
- Salată: Efervescentă – un contrast plăcut cu prima încercare și cu aciditatea dressingului
- Primul fel (spre exemplu, ceva ușor, pește, fructe de mare etc): Plată – veti observa absența bulelor din apă și vă veți concentra pe gust.
- Al doilea fel (exemplu – pui): Efervescentă, ușor carbogazoasă. Reintroducerea bulelor și potrivirea cu textura felului de mâncare.
- Felul principal (carne roșie, consistent): Light sau clasic carbogazoasă, vine în ajutorul digestiei felului principal.
- Desert: Plată sau carbogazoasă light.
– când există și vin la masă, asocierea recomandată cu apa este următoarea:
- vinul se combină cu o apă plată ce are temperatura uşor mai ridicată decât vinul;
- la vinurile albe se asortează o apă slab mineralizată, iar la cele roşii o apă cu mineralizare ceva mai mare, cu cât vinul este mai taninos;
- la vinurile dulci sau demidulci, servite de obicei la desert, se potriveşte o apă minerală carbogazoasă fără corp (slab spre mediu mineralizată).
Și acum, chestiunea șprițului…
Deşi somelierii de vin nu susţin combinarea vinului cu apă minerală, somelierii de apă îl recomandă uneori. Chiar și în reclama despre care vă vorbeam la început. Poate pentru că şpriţul a rămas o opţiune foarte des întâlnită în rândul românilor și nu e considerat chiar o blasfemie. Prin urmare, un şpriţ bun se face cu apă minerală cu un conţinut de dioxid de carbon ridicat (clasic sau forte). Apărătorii sprițului spun că nu este o greșeală, că își are originea la austrieci, se întâlneşte şi la nemţi şi, în general, în zonele care au avut legătură cu imperiul austro-ungar (Ungaria, Croaţia, nordul Italiei). Dar se poate și mai rău decât să pui apă în vin. Un domn cu simțul umorului, Alexandru Ciolan, scria mai de mult că “primii îmbogățiți de după 1989 au scandalizat, se spune, restaurantele pariziene de lux turnând pepsi în vin…”.
Dar să-l privim pe domnul Riese la treabă:
Și, pentru informarea dumneavoastră, cea mai bună apă din lume în 2016 a fost desemnată apa norvegiană Lofoten, din Insulele Lofoten de la Cercul Polar. Prețul unei sticle, 80 de dolari.
Citiţi şi
UMOR! Lucruri care sunt diferite în Europa (după americani)
Dr. Adrian Copcea: “Alimente care păcălesc foamea”?!?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
