Ce e în spatele unei femei șterse

10 February 2015

– Văd atâta nefericire, atât la bărbați cât și la femei. Oare niciuna nu a învățat că viața e ca ziua, soare și lună? Eu am iubit până am învățat să distrug. Îmi iubesc copiii și soțul, dar mai vreau. Degeaba mănânc bine, dacă nu beau un pahar cu vin… dar… vreau și o țigară… Tot așa, uneori, îmi aleg și mieluții… Nu caut, ei, săracii bâzâie pe lângă pânza de păianjen, curioși să vadă ce e în spatele unei femei șterse. Dar capcana e dureroasă… Altă dată vă povestesc de ce rămân în inima lor ca un cancer…

– Interesant. M-ai făƒcut curioasă. :)ƒ

– Aveam vreo 16 ani, am cunoscut un tip mult mai mare decât mine, pe atunci era de neconceput un 16 cu un 39. Primul bărbat pe care l-am iubit și o să mor cu el în suflet. Familia nu ar fi acceptat o astfel de relație, dar l-am introdus ca prieten în ochii părinților. Și așa a rămas pentru 14 ani, până am dezvăluit adevărul. El m-a învățat tot ce înseamnă iubire și ce simte un bărbat. Acum ne iubim când putem, pentru că nu a avut curaj să înfrunte mapamondul. Iar eu am decis, la furie, să mă răzbun.

femeie capcană

Am plecat în Italia, unde mi-am cunoscut soțul, m-am măritat din ambiția că pot, dar țin lângă mine un bărbat de care îmi e drag, fără să-l iubesc. Îmi țin masca de femeie împlinită, dar cam o dată la un an îmi pică în plasă câte un inteligent. Nu mă îndrăgostesc niciodată, pentru că joc pe melodia lui… Îmi descarc corpul cu tot focul, mă ridic, mă îmbrac și.. dispar, fără să știe cine sunt. Dar reapar întotdeauna după un timp, să îl zgândăr… Și când îl văd disperat îi arăt că am familie. Îmi place să îi văd cum suferă, să îi văd după ani cu soțiile și când le tai calea să nu le stea mâncarea în lingură o săptămâna.

Sunt femeia care a învățat să-i distrugă pe acești domni care se cred buricul pământului. Și sunt o femeie simplă. Aparent.Până îmi pun masca. Ei, bărbații, ne transformă din ființele fragile în propriii lor terminatori. Iar infidelitate face bine relației! Pe mine mă încărca de energie. Și vorba aceea – ce iese din pisică șoareci mănâncă. Vin dintr o familie numai de bărbați frumoși, singura fată. Am trăit ca un bărbat. Pentru mine, iubirea nu e decât pentru copii…



Citiţi şi

Mesaj pentru prietenii și cunoscuții tăi de la… scumpa ta amantă

Christian Dior și WC-ul din fundul curții – Eleganța vieții pe trepte de contrast

Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Daria / 10 March 2016 3:28

    Excelent textul, neașteptată abordarea. Cu toată sinceritatea, mi-aș dori să cunosc varianta masculină a femeii ”șterse”! Deja mă irită la culme toate damele care arată cu degetul și condamnă alegerile altor femei, doar pentru că… nu toate suntem croite pe același calapod?! E normal să fie așa!
    ”Dansa care isi croieste fericire pe nefericirile altor femei?”… Pe bune?? Nu v-ați săturat de inepțiile astea?

    Reply
  2. Bianca / 23 March 2015 15:36

    Tare m-a intristat textul tau. Esti o fiinta trista. Dar stii ce e mai trist decat toate astea? Ca esti o lasa care a renuntat la iubire si care pretinde ca sentimentul acesta minunat e “pentru copii”. Poti sa te minti singura in continuare ca ti-e bine, ca e confortabil, ca e convenabil, dar sunt sigura ca la sfarsitul zilei, atunci cand iti pui capul pe perna, te simti cea mai singura fiinta din lume.

    Reply
  3. Irina Iordache / 20 March 2015 19:51

    Undeva e o problema nerezolvata….a doamnei. Parerea mea, eu suferind ani de zile de sindromul runaway bride, toti meritau sa fie parasiti. Nu e bine deloc!

    Reply
  4. mihaela lungu / 20 March 2015 13:53

    dar daca d-nul sot inselat ar venii si el proaspat iubit dintre cracii alteia, de care poate chiar se poate indragostii, cum i-ar pica dansei? Dansa care isi croieste fericire pe nefericirile altor femei? judecata cea mai aspra poate venii exact acolo unde dansa spune ca iubeste, de la copii adica, as pune pariu ca asa se va intampla …pt ca exista legea compensatiei, asta nu iarta pe nimeni…daca va mai avea forta sa scrie ulterior cand copii o vor ingenunchia judecandu-i viata!

    Reply
  5. francisca / 20 March 2015 10:32

    Nu ma pricep la slove dar incerc. Tinand cont, de faptul ca doamna are copii si sot de care ** mi-e drag**de ce-si murdareste viata, sufletul si trupul,traind in minciuna. Este lipsit de demnitate, judecata, chiar degradant pentru o femeie casatorita si mai ales cu copii. Doamna mea, daca stiai ca ai vocatie de vampa, femeie fatala si razbunatoare pe * mieluti * nu trebuia sa – ti iei sot, la atat de mare turma de miei, putea-i sa-l menajezi.O sa va prindeti in plasa de paianjen intinsa pentru victimele dvs.Cu masca, fara masca sunteti demna de mila. Barbatul matur, de neuitat, de nealocuit, a lasat in mintea dvs.scrum care s-a transformat in otrava.Daca incepeati cu : – Nu m-am casatorit niciodata pentru ca……………..v-as fi inteles dezlantuirile sexuale, razbunarea, lipsa de mila pentru –* buricii pamantului* .De fapt, sunteti o fiinta incapabila de-a discerne intre moral si imoral, incapabila de fidelitate si foarte egoista.

    Reply
  6. lizandia / 12 February 2015 10:18

    Ea…
    Fiecare dintre noi avem, de cand capatam constiinta de sine, anumite aspiratii, mai ales legate de partenerul ideal, regasit intr-un sablon, pe care l-am creat special pentru a ne fi mai usor sa l recunoastem.
    Dar de cele mai multe ori, exact acel sablon ne va induce in eroare, pentru ca ajungem sa pierdem din vedere multe detalii individuale, luand in considerare numai trasaturile pe care le-am adaugat noi in tipar; si sfarsim astfel prin a fi dezamagiti, si a incrimina pe cei din jur pentru acest fapt, uitand de fapt ca noi am cantarit in prealabil situatia, dupa criterii stabilite tot de noi.
    Suntem fiinte umane, deci unice fiecare in felul sau; ne raportam ce-i drept la mediu, societate, familie, dar filonul principal, pe care se vor prinde toate aceste influente, este al nostru, si ni-l modelam cum dorim noi. Astfel, si acest sablon al partenerului va fi creionat, cred eu, in concordanta cu ceea ce ne-a afectat viata pana in acel moment; deci vina pentru modelarea mulajului trebuie sa ne-o asumam si sa fim atenti ulterior si la materialul pe care il vom pune in acel mulaj.
    Si barbatii si femeile sunt sigura ca au aceleasi trairi legate de sentimentele fata de partener, numai ca, in functie de mentalitatea sociala, si unii si altii ajung sa aiba diferite reactii. Vrem sau nu sa recunoastem, traim intr-o societate misogina, lipsita de protectie sociala reala, lipsita de o reactie rapida impotriva celor care abuzeaza, in orice fel, pe cei din jur si nu in ultimul rand iresponsabila si imorala. De aici cred ca apar si consecintele de orice fel: barbati adulterini, fara mustrari de constiinta, femei imorale, care vor sa-si usureze viata prin castiguri usoare in detrimentul demnitatii, indivizi violenti sau vulgari care recidiveaza, copii abandonati, etc.
    Nu cred ca o femeie poate sari dintr-un pat in altul, cu usurinta unui barbat, in primul rand pentru ca, fizic vorbind in primul rand, o femeie este invadata fizic in fiecare act sexual, pe cand barbatul invadeaza, iar acest fapt sigur o face mai sensibila la acordul dat celui ce ii va invada trupul; nu cred nici ca o femeie ar putea jongla cu sentimentele partenerului, asa cum o face un barbat, pentru ca, indiferent de ceea ce isi doreste de la viata, ea sigur nu isi va dori lipsa sigurantei in partener si lipsa de protectie. Iar o femeie care devine partenera mai multor barbati, sigur nu se va privi cu mandrie in oglinda, ci dimpotriva, cand isi va sterge machiajul si masca de zambete senzuale, si va ramane doar cu propria constiinta, sigur va plange in hohote si va incerca sa se scuture de tot, pentru ca tot ce isi dorea de fapt era sa fie iubita, protejata si respectata de catre acel el din tiparul ascuns atat de bine in jurnalul ei intim…

    Reply
    • Andrei / 12 February 2015 12:21

      Oh, my God!!! Lizandia, Lizandia, Lizandia!!! E chiar atat de greu pentru o femeie sa faca distinctia intre a se lasa invadata si a fi cucerita?

      Reply
      • lizandia / 12 February 2015 12:29

        Tipic masculin, Andrei – superficialitate in analizarea detaliilor! :)) – invadarea era referitoare strict la caracterului copulativ al relatiei barbat femeie, nu la aspectul social sau afectiv 😛

      • Andrei / 12 February 2015 14:19

        Nu mai am nimic de adaugat, draga lizandia. Le doresc insa, tuturor femeilor, si celor mai putin norocoase, sa aiba parte in viata si de trairi intime care pot fi caracterizate mai mult decat momente de copulatie in care se simt invadate!

      • lizandia / 12 February 2015 19:05

        Da, ar fi ideal, dar acest fapt depinde tocmai de nivelul de profunzime cu care barbatii ar trebui sa trateze relatia.Oricum, multumesc pentru timpul acordat postarii mele. 🙂

    • Cristi R. / 20 March 2015 23:08

      Doamna (domnisoara) Lizandia, se pare ca ati avut norocul sa cunoasteti in viata doar femei cu un caracter si o educatie foarte apropiata de a dumneavoastra fiindca altfel nu ati mai fi afirmat cu atata convingere: “Nu cred ca o femeie poate sari dintr-un pat in altul, cu usurinta unui barbat …”.
      Daca dumneavoastra nu puteti face asta nu inseamna ca toate femeile nu pot face asta.
      In opinia mea femeile sunt mult mai imprevizibile si rezistente la suferinta decat un barbat. Plecand de la aceasta premiza eu cred ca o femeie poate sarii dintr-un pat in altul cu mai multa usurinta decat un barbat. Totul e sa-si propuna asta, exact cum face si personajul acestei povestiri.

      PS. Referitor la invadare sunt de aceiasi parere cu Andrei.
      Ca si el, la randul meu le doresc tuturor femeilor sa aiba parte in viata de trairi intime care sa fie mai presus de un moment de copulatie in care se simt invadate!

      Reply
  7. Ramona / 12 February 2015 7:06

    Furia nu este apanajul oamenilor echilibrati, dimpotriva ! Parerea mea este ca esti extrem de nefericita cand alegi razbunare, iar in sufletul tau e orice mai putin pace. Legea atractiei universale lucreaza si in cazul asta.

    Reply
  8. Io / 10 February 2015 22:17

    Daaa… avem nevoie sa fim, sau sa ne simtit, din cand in cand o Superwoman.
    Le-arati verigheta, dupa un an? Asa si?
    Vrei sa le-arati ca esti mai puternica decat sunt ei. Dar, pardon, daca simtit nevoia sa scoti astfel de arme la inaintare, inseamna ca esti slaba. Un amant pe an? Unul nou sau unul mai vechi? La care te intorci pana la urma? Cati amanti ai si cat de des revii la ei?
    Un barbat pe care-l vizitezi rar, asa, cand iti vine cheful o data pe an, nu cred ca viseaza la o familie alaturi de tine, asa fatala cum esti cu tot cu masca ta. Chiar si-o p.la bleaga are nevoie de stabilitate.
    Femeie draga, femelo fatalo, te prostesti singura, prea te agiti ca o tzatza-ntr-o caldare. Te consumi singura, te pacalesti singura, te minti singura.

    Reply
  9. Lilia / 10 February 2015 21:00

    Iubesc pe unu’ (cu 10, 30 sau 100 de ani mai mare…), ma marit cu altul, si-i insel pe amandoi cum imi vine. Ce sa-ti spun…femeia capcana…Morala?

    Reply
  10. MCL / 10 February 2015 16:20

    simpatic text, multă mâhnire în inima autoarei. deși, mă pot înșela…

    Reply
  11. Carmen / 10 February 2015 14:54

    Nu ma pot lasa pacalita de cuvintele “femeii-capcana”! De fapt se autopedepseste pentru lasitate. Plina de energie? Ma indoiesc! Mult mai probabil, cu o rana mai adanca! Si de o mie de ori mai nefericita!

    Reply
  12. Andrei / 10 February 2015 11:31

    Titlul initial era “Cum am devenit o femeie-capcana”. Textul a fost, de asemenea, modificat… Da’ e catchy ce se intampla?!

    Reply
  13. Andra / 10 February 2015 10:26

    “Îmi iubesc copiii și soțul, dar mai vreau…”

    “…dar țin lângă mine un bărbat de care îmi e drag, fără să-l iubesc.”

    Iubire sau nu?

    Reply
  14. Carmen / 10 February 2015 9:50

    Capcane in capcana. Si nu e la ce va ganditi prima oara, Capcane in capcana. Semana cu teoria sirurilor. Nesfarsite. Sau cu imaginile cu fractali in care poti sa vezi ceva, Daca.

    Reply
  15. Andrei / 10 February 2015 9:09

    Genial! La scuza asta nu m-as fi gandit niciodata! De astazi, oficial, ma declar barbat-capcana. Suna periculos si atat de frumos! Rog doamnele ca de azi incepand sa renunte la “barbatii e porci” si sa foloseasca cu incredere expresia “barbat- capcana”! Multumim, femeie-capcana!

    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro