Ce e de făcut cu un bărbat cicălitor? Da, ați auzit bine! Un bărbat care se comportă ca o femeie cu gura mare. Îl iubești, e bun, e de încredere… practic e perfect! Și are și grijă de tine. Prea multă grijă! Te sufocă… Fiecare pas pe care îl faci este însoțit de sfaturi și reproșuri spuse cu drag. Dar spuse!
De la modul în care te îmbraci – „Nu ar fi mai bine să-ți iei o pereche de sandale azi, că s-a anunțat soare?”, „Ți-ai luat căciulă?”, „Vezi că plouă, ai umbrela la tine?” „Ți-ai cumpărat două salopete și par la fel, nu mai bine îți luai o rochie?” – la modul în care ai tu grijă de tine – „Vezi că aia îngrașă și ailaltă are prea multe E-uri!”, „Te-ai dat cu cremă? Că știi că la frig îți crapă mâinile…”. Și tot așa!. Eu înțeleg toate acestea, că doar sunt femeie și le mai simt și eu înflorindu-le în vârful buzelor, dar reușesc să mă controlez și-n loc să-l dădăcesc ca pe un copil, îl consider adult, așa că nu-i îndes fularul peste gură dacă e ger afară, ci-i dau un sărut apăsat ca să-i țină de cald… iar dacă îngheață, știe el ce are de făcut. Sau nu, dar e pe barba lui, cum s-ar zice.
Așadar, dacă eu, ca femeie, am reușit să nu alunec în tentanta capcană de a-i deveni mamă în loc de iubită, el de ce nu reușește să nu mă mai trateze ca pe fiica pe care nu o are? Mă simt ca un copil – nu, nu răsfățat -, ci pus la colț – cu blândețe, nimic de spus – dar pus la colț. Ca și când nimic nu aș fi în stare să fac bine de una singură, ca și când, fără el, nu aș putea nici să respir.
Excesul de grijă răpește – chiar și unui adult – libertatea de a fi el însuși, creându-i în timp un inutil complex de inferioritate sau un puternic sentiment de dependență, ca să nu mai poată funcționa fără doza zilnică de balast. Iar asta este cât se poate de trist, iar eu nu îmi pot permite să las lucrurile să ajungă până acolo.
Să nu credeți că nu am stat de vorbă cu el, că nu i-am explicat, ferm, ca să înțeleagă că nu e de glumă și că, în mod bizar, deși o face din dragoste, rezultatul este o fină tortură psihică, comparabilă cu celebra picătură chinezească. Credeți că a înțeles ceva? Mi-a zis doar atât… „E aerul rece și ai vorbit mult, să nu te doară în gât după aceea!” Și nu, nu a spus-o cu ironie…
Așadar, este de lăsat sau de ținut un astfel de bărbat?
Citiţi şi
Mama – în rolul principal al Eroului
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
