Eram la semafor. Înaintea mea și în dreapta mea stăteau două mașini cu steagurile României pe geam. O mașină avea chiar două. O frumusețe de manifestare a patriotismului. Ce-i drept, sub impulsul Zilei Naționale, dar… frumos.
Când să plecăm, șoferul cu un singur steag, cel din fața mea, a tras ultimul fum din țigare și, vrrrr, a aruncat-o cât colo pe geam, după țigaretă a urmat și o pungă.
Nu am reușit să mă dezmeticesc că șoferul din dreapta, cel cu două steaguri, a demarat cu scârțâit de roți și mi-a tăiat fața. Am pus o frână de mi-a intrat ABS-ul și puțin a lipsit să nu-i bag un steag de pe geam în mașină.
Ce e cu voi, români buni, patrioți frumoși? Nu vă puteți abține?
La următorul semafor, ce să vezi? E chiar șoferul cu steag la pătrat. Îi arăt că a condus periculos. Se uită la mine patriotic, încrețit și supărat. Steagul României coboară cu tot cu geam, iar românul îmi spune plin de patriotism:
– Ce vrei, bă, deșteptule?
– Să nu mai conduceți așa de periculos, păstrați banda, riscați să provocați accidente, am zis eu, dar nu am terminat de vorbit că am primit o urare neaoșă.
– Du-te, bă, în…
Am ridicat geamul. Discuția plină de patriotism nu mai putea continua.
Am realizat că este felul nostru de a fi, al românilor. Bine, nu al tuturor, al unora din noi. Afișăm un patriotism de fațadă. Ne bucurăm doar de Ziua Națională de 1 decembrie, că în restul anului vom înjura România cu sârg.
Patriotismul?
O noțiune devenită abstractă pentru că a fost golită de conținut de mulți neaveniți… Trag de ea, în special politicienii. Se acoperă de acest sentiment de parcă patriotismul ar justifica furturile, corupția, nemernicia.
Nu știu cum sunt alții, dar eu, înainte de a fi patriot, aș vrea să fiu om, normal, civilizat, să nu aruncăm gunoaie, să nu furăm, să nu ne facem viața un iad. Cât despre patriotism, păi, el este o cunună a acestor valori și calități.
Cu siguranță ați observat cât de patrioți sunt politicienii care merg la închisoare cu cătușele pe mâini. Ai impresia că au furat în numele poporului, al țării, al neamului și al unității. Palatele lor sunt pline de patriotism, ci nu de aur, marmură scumpă sau mobilă de soi.
Ne tăiem pădurile din patriotism.
Aruncăm gunoaie pentru că suntem dedicați țării.
Facem tâmpenii în trafic pentru că suntem… români.
Înjurăm… patriotic.
Patriotismul? Ce a mai rămas din el. Oamenii întregi la minte și la suflet aproape că se tem să-și mai afișeze Dragostea față de România. Nu vor să fie confundați cu inșii care au acaparat noțiunea și națiunea.
Cu aceste gânduri triste am parcat. Am oprit motorul. Telefonul a vibrat. M-am uitat la o poză trimisă de la grădiniță. Natalia și colegii ei îmbrăcați în costume populare râdeau cu gurile până la urechi.
Am râs și eu. Mi-a trecut starea proastă.
Am realizat că România poate avea șanse de dezvoltare, de civilizare accelerată, doar dacă vom investi în copii. Să dăm bani mulți la școli, la universități. Să finanțăm temeinic sistemul de învățământ. Numai așa vom avea o Zi Națională în fiecare zi. Cu patrioți reali care nu se ascund după steag, după declarații când fac tâmpenii. Cu oameni care nu doar spun că Iubesc România, ci o fac la propriu!
Nu fură, nu scuipă, nu aruncă gunoaie, nu se bagă în față, nu te țin aiurea la coadă, te ajută, se implică, cresc România…
La mulți ani, România din speranțele mele!
Pe Vitalie îl găsiți și aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Vedere din trafic: cum arată o societate cu nervii la pământ
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
