Ce contează

Your tuppence

1. 
   Anton / 9 September 2022 9:02

   Frumos articol! Te intoarce in timp, iar retrospectiva anilor iti da acei fluturi in stomac, retrind parca un pic din tot ce a fost…bine sau rau.
   Pot spune impacata ca tot ce am trai pana acum a gestionat cu toata intelepciune specifica fiecarei varste. Am facut alegeri cu care am ramas impacata pana acum, am trait momente de tristete pe care le-am vazut ca borne ce pot defini un drum mai bun, o cale mai inspirata.
   Am fost ferita de necazuri extreme si de probleme teribile. Dar de un an de zile ma descopar din ce in ce mai des ca nu mai zambesc, ca nu mai rad, iar asta ma tot pune pe ganduri….Nu gasesc sursa, nu gasesc “de ce-ul”. E ca si cum numai am asteptari de la nimic, pentru ca stiu ca peste tot exista mizerie, ca fiecare din noi ne chinuim sa ajungem la finalul zilei, ca suntem obligati de tot ce ne inconjoara sa ne taram….
   Si cu toate asta am tot ceea ce poate face un om fericit…..In fiecare zi ma bucur de cele mai mici momente, astfel, incarcandu-ma de frumos. Ma bucur de mine, ma bucur de ai mei.
   Zile senine tuturor si ganduri pozitive!

   

   

   Reply ↓
2. 
   Nina / 20 April 2022 15:10

   La 20 eram copila,ma distram. Apoi pe la 24 sufeream după dragostea celui care urma sa-mi devina soț. eram oarba, nu vedeam ce poama e, ca bea, ca joaca la cazino, nu mi se păreau ceva problematic, ma gândeam și îl credeam când îmi promitea ca dacă ma căsătoresc cu el se va schimba. Am făcut-o, am avut încredere oarba în el. La 28 a venit pe lume minunea din viata mea. Atunci am deschis ochii, m-am născut și eu odată cu băiețelul meu. Am descoperit ce e dragostea adevărată. Dragostea pt copil nici nu se compara cu dragostea pt partener. Atunci mi-am dat seama ca eu nu mai simt nimic pt soț, ma făcuse sa sufăr toți anii de căsnicie. Încă bea, mai mult, încă juca, mai mult. Ma lovea încă dinainte sa ne căsătorim, dar eram atât de oarba. Apoi m-am trezit, datorita minunii mele de băiețel. Când el avea 3 ani am plecat, l-am luat și am plecat, am divorțat fără sa am pic de remușcare, fără să-mi pese de nimic, decât de bunăstarea copilului meu. Pentru ca ma lovea, ma jignea de fata cu copilul,care a suferit o mare trauma, nu vorbea la 3 ani. Acum după 2 ani de la divorț sunt în sfârșit liniștita, fericita. Nu mi-am făcut pe nimeni, trăiesc pt copilul meu care și-a revenit din trauma, vorbește și ma face cea mai fericita în fiecare zi. Mi-am schimbat job-ul, am primit o mare șansă de la viata, în sfârșit fac ceea ce imi place și ii mulțumesc lui Dumnezeu ca mi-a arătat ca El chiar ne asculta rugile.

   1

   

   Reply ↓
3. 
   Crina / 30 September 2019 11:26

   Primul șoc … la 20 ani … tatăl meu a plecat răpus de cancer… un an msi tz… nepoțica ( același diagnostic), apoi la 25 am plecat in lumea larga. La 32 am rămas efectiv pe drumuri intr-o țara straina.La 36 ani mi-am găsit un soț si un job cum nici in visele mele cele mai frumoase nu imi imaginam.Acum la 40 imi savurez viata. Au fost multe si bune si rele, multe vise spulberate, multe lucruri noi, multa învățătura si foarte multa munca.Dar si o mulțime de locuri vizitate. Si cel mai inportant: mama care este încă cu noi.A fost greu, dar a fost frumos !un sfat pentru fetele tinere: Fiti independente,ingrijiti-va corpul si mintea si nu va lasati călcate in picioare, iar capul sa îl plecați ,doar atunci cind trebuie sa va legati șireturile:-)

   6

   

   Reply ↓
4. 
   Daria / 19 October 2018 0:22

   O, dar ce bornă am primit pe la vreo 25. O operație la coloana si după ea, o depresie lunga cat vreo 2 ani. Am realizat după ce a trecut ca eu pana atunci nu am trăit, nu am iubit, nu am ras, nu am dansat cu lumea-cu adevărat. Slab, slab film pana la 27. Dupa 27 am inceput sa traiesc, sa simt, sa adulmec nori. Și culmea, imediat, am și primit un rol intr-un film mult mai bun. Acela de ai invata pe altii cum să trăiască, sa iubească, sa rada, să cânte cu viata odată. Și am un soț și un copil și 29 de ani. Si nu stiu cand va fi următoarea bornă. Sper sa nu mai fie. Sau cel putin sa nu ma mai marcheze atat de tare. Și sa ajung la un 40 cu același soț, cu încă 2 copii și in fiecare zi cu o hartă de braț, sa incercuiesc următoarea destinație. Toate bune!

   1

   

   Reply ↓
5. 
   Domnisoara J / 18 October 2018 23:40

   La 20 de ani, viața mi.a dat nu o palmă, ci o întreagă bătaie. M.am trezit dintr.o râgâiată și.o prințesă (în sensul ăla rău 🙈), cu tatăl bolnav de cancer căruia nu i se mai dădea nicio șansă. La scurt timp, diagnosticul mediciilor s.a împlinit. Eram studentă în anul I, într.un oraș străin, singură. Am învățat să am grijă de mine, m.am angajat și am continuat facultatea. La 21 de ani l.am întălnit pe cel ce urmă să.mi devină soț. La 23 de ani a venit pe lume Binecuvântarea mea, tot ce e mai frumos pe lume, Vladimir – Marius ( Marius -după tata). Greu și cu el. Am născut prematur, am avut caz de malpraxis cu doctorița pediatru, am petrecut primul lui an mai mult în spitale. -Mulțumesc soțului meu si mamei mele pt susținere. Acum suntem bine ( Făra nimic grav, cu toții). Am un job bun. O situație bună. Un soț și un copil care mă iubesc si sunt sănatoși. O soacră acră ( deh… mai trebuie și sare și pieper – să nu ma.obișnuiesc cu binele 😂).
   Mă îndrept spre 30. Sper să mă găsesc mai înțeleaptă și mai răbdătoare. Vârsta e doar un număr, contează cum te simți, iar eu mă simt mai matură decât ea. O fi bine, o fi rău… vom vedea.
   Să fiți iubite! 💛

   1

   

   Reply ↓
6. 
   Katy / 29 August 2018 9:27

   La 20 zbori, plutesti, esti zen si totul este posibil, te irita un pic viata, scoala, griji din astea stupide, parintii par ca nu mai rezoneaza cu tine, dar trece si asta…te plimbi, iubesti si te lasi iubit, faci lucruri nebunesti, iti iei brevet de pilot acrobatie, iti iei permis terestru 😛 si te amuzi cand iti dai ce seama ce moaca aveai, de te opreau politisti si iti cereau mereu buletinul :)), ai gasca, pleci pe munte, mare, ai o prietena nebuna ca tine, cu care pleci la mare 🙂 si ai cele mai frumoase amintiri, ai o prietena in Israe,l cu care te vizitezi in fiecare an, ai primul zbor cu avionul la 20 de ani in 98 cand inca se fuma in avion si tii se parea al dracului de riscant si toxic :)) , la 24 cunosti un tip ciudat ca tine si il iei si el pe tine, la 26 te legi la cap, tu cu el si el cu tine 😛 , incepe altfel de distractie acum, in doi, plimbari, petreceri, betii, distractie, si hopa vine vremea si faci 30 , iar petreci, dar incepi sa vrei bebe si nu se intampla, faci cercetari, investighezi, intr-un final se intampla si vine primul bebel, o zuza ca tine si ca el, gata, s-a terminat…..viata pe care o stiati s-a dus, esti zombi land now, iti dai seama ca defapt nu sti nimic, ca esti praf si nu sti incotro sa o iei, greu, incepi si inveti ca poti sa traiesti fara somn, fara linsitie , intimitate, petreceri??? neah, esti prea obosit, prietenii parca s-au evaporat un pic asa, parintii acum, ii cauti cu disperare, sa te ajute, sa-ti arate , sa mai stea cu teroristul mic care te da gata, asa cum nimic nu a reusit pana atunci….si trece timpul si dai peste alta belea, te trezesti la 34 ca te lupti cu cea mai crunta boala, cancer de san stadiu 2, faci tot ce trebe si treci si peste asta, e greu, e crunt, dar trece……copilul creste, mai apare unul mic si dulce foc,de care doctorii zic ca nu avea ce cauta si nu stiu pe unde si de unde a venit, dar ce mai conteaza, e aici si e tip top mini top……..si ajungi la 40 atat am acum, impliniti in Mai……si ce zic eu la 40 ? sunt fericita ca sunt inca aici, am avut o viata superba, cu de toate, frumoase in mare parte, cu o palma dura de la viata, in care am crezut ca voi pierde tot si pe toti, dar se pare ca nu inca, inca sunt aici….. iar la 40, va redau ce am scris pe facebook de ziua mea.

   ” A venit luna mea preferata, Mai, 🙂 nu pt ca e ziua mea (sau de asta :P), pentru ca simt iarna departe in spate, mi se pare mult pana la ea, e primavara si dupa, vine vara , soare, mare, vantul si ploile de vara…..imi place mirosul lui Mai, imi place tot……e, dar anu asta luna Mai, ma face sa schimb prefixul….hopa asa, na ca facu’i si 20 pe un crac.
   Ce faci, cand faci 40 ? nimic, ce faceai si pana atunci, doar ca iei o pauza, nu prea mare ( ca te iei de ganduri) si te intrebi “ pe bune 40 ? de 40 sunt pe aci prin zona? ‘, oau”…..
   Cand esti mic, e misto, fomita,urli si apare ba un biberon, ba o tata, pac, esti rezolvat, bagi nanica, somn, roiesc toti in jurul tau si uite asa te trezesti la Gradinita, aici ai 2 optiuni, ori iti place, ori e naspa, depinde…..dar, trece si asta, vine scoala, la fel si aici, si tot asa, liceu, facultate…..viata…..te trezesti ca faci 20, 30, daca ai noroc intri in Matrix, adika casatorit, copii, serivici, rate, alea alea……
   Daca esti optimist zici “ ba, sunt la jumatea lui 80 , e bine”, daca esti mai putin optimist, “ Wtf 40? , cand ? “, daca esti pesimist……nu stiu ce sa zic, da nu e bine 
   Imi place aia cu , “ lasa draga, varsta e doar un numar”, pai e, nu zic ca nu e, da e al meu, asta e naspa, arat nu arat, tot atata am , nu? ……
   Acu partea misto la 40  , eu zic ca e varsta ideala, de ce, ai minte, nu mai faci tampenii ca in trecut, nu esti nici tanar, nici batran, esti la mijloc , fericit ca i-ai apucat, fericit ca ai cu cine sa-I petreci, mandru de realizari, de familie, de prieteni.
   La 40, esti bogat, daca inca mai ai parintii langa tine, daca esti iubit si iubesti, daca prieteni iti sunt cu adevrat prieteni, daca te multumesti cu ce ai, daca esti fericit in fiecare dimineata ca esti inca aci.
   Ce simt eu la 40 ? sunt fericita, viata a fost darnica cu mine, mi-a dat de toate, lectii dure, din care am invatat sa apreciez timpul, sa vad cine este langa mine si cine nu, mi-a indeplinit dorinte la care doar visam, sunt fericita ca am 40, ma doare la basca de riduri, de gura lumii, de tot ce e urat in jurul meu, evit personajele dubioase, evit sa pierd timp, timpul e pretios si trece repede si te trezesti la 40…..

   5

   

   Reply ↓
7. 
   Ani / 25 October 2017 13:44

   O singura borna, uriasa , la 37 de ani , cand tata a fost diagnosticat cu cancer. De atunci, nimic nu a mai fost la fel in viata mea.

   

   

   Reply ↓
8. 
   IOANA / 25 June 2015 19:41

   Nimic nu mi se pare mai trist in viata decat sa pui borne. Oare toate femeile sunt la fel, fizic, emotional, social, la aceste jaloane de varste ? Nu . Varsta cronologica este instrumentul de incorsetare folosit de societate

   

   

   Reply ↓
9. 
   Sanda Moroianu / 23 June 2015 8:54

   Ei…. si uite-asa a facut lemurul ochii mari chiar de la prima ora! Asa o ‘tema de cercetare’ merita abordata de cu zori, la prima cafea, din primul imbold, ca prea e ofertanta!
   La 20 ? Hm, eram deja maritata ,fiindca daca n-as fi fost, de unde puteam divorta la 23? De ce eram maritata inca de la 19? De fraiera mica si crescuta in comunism, de-aia! Pai cum se putea sa traiesc, proaspata studenta, cu iubitu’ -student si el- ‘in pacat’ ??? Oho, cate certitudini aveam pe vremea aia… d-alea majore, gen : dichotomie absoluta alb/negru, eu fac ce vreau in viata, etc, etc, ca acum imi e si jena de atatea certitudini !
   La 30 ? Hm, aveam deja 2 copii, fiindca daca n-as fi avut, cine ar fi fost cei mai buni prieteni ai mei acum? De-acum certitudinile se clatinau serios, lasau locul tot mai multor semne de intrebare gratios montate pe toate cele ale vietii-cu un fabulos impromptu intre 32-34 cand am ‘bifat’ marea iubire , din care a iesit …un poet. Da, se poate spune ca am nascut si un poet !
   La 40 ? Hm, 2 copii de crescut singura ( si crescut bine, ca altfel nu era voie! ) , munca pe branci, singuratate cat incape, certitudinile se duceau pe apa Sambetei, incertitudinile dadeau buzna din toate colturile- mai ales pe la 3-4 dimineata, viitorul personal lucea timid in bezna, iar cel al copiilor mijea pe ici-colo…
   La 50 ? Hm again, copiii incep sa se rostuiasca, deci e vremea sa cultivam noi certitudini si sa ne vedem de viitorul ala care mai sus lucea timid,ceea ce s-a si intamplat, dand nastere unui alt capitol al vietii, care se scrie si acum cu pasiune: pasiunea vietii frumoase, cu prieteni, calatorii prin lume si toate cele ce dau greutate existentei.
   La 58 n-avem borna? Ca mai multi ani n-am deocamdata ! La 58 e bine, va zic din experienta ! Incertitudinea principala ? De ce sa incep sa ma apuc atunci cand voi iesi la pensie, ca am o lista scurta tare lunga !!!!
   Cu drag,
   Ada

   3

   

   Reply ↓