Ce bine-mi pare că… ai luat ţeapă!

17 June 2016

Se spune că atunci când începi un drum nou… mai întâi se zbate puțin șarpele în chingi. Vine tiptil și îți spune ceva vorbe frumoase, amăgirea e gata, și ești în al nouălea cer!

Așa fost-a și la mine: a venit o Evă brunetă într-o zi, pe numele ei Ioana Raluca Vulpaş, și, dându-se drept marele director al firmei de modelling „UPLOAD FACES ENTERTAINMENT”, cu sediul în incinta magazinului Unirea, la subsol. Mi-a făcut o ofertă de nerefuzat: le plătești lor 395 euro și vei fi chemat la 12 sesiuni foto pentru firme de cosmetică, ce îți vor plăti între 300-600 euro fiecare sesiune.

Spun scurt: „Fără poze nud.”

„Nu se pune problema de aşa ceva, doamnă! Pozele sunt făcute doar pentru reclama produsului, nu a dumneavoastră. Dacă vi se aplică gel pe unghii, numai unghiilor sunt fotografiate, şi aşa mai departe.”

„Bun, şi ei din ce câştigă?”

„Păi, ei fac cataloage pentru reclame şi dumneavoastră îi ajutaţi să vândă prin faptul că acceptaţi să vi se fotografieze modelele lor.”

După o oră de discuţii, în care am încercat să îi prind cumva cu ceva ce să-mi sune a necurat, decid că e puţin probabil să fie ţeapă.

„Dacă minţiţi, ce se întâmplă?” e ultima mea întrebare.

„Vă luaţi avocat şi ne daţi în judecată!” spune zâmbind.

Zis și făcut. Plătesc 100 de euro din 400, căci doamna Vulpaş a ajuns la concluzia că se poate și așa, și la ora 17 am shooting pentru un album foto. Apoi, la ora 20, am prima prezentare pentru 300 euro.

Se întâmplă ceva în cazul meu și trebuie să anulez pentru seara aceasta. Rămâne pentru mâine, la aceeași oră.

Intru pe internet și găsesc sute de mesaje de la oameni care au luat aceeași țeapă. Găsesc un număr de telefon al unei doamne țepuite cu 1800 ron și o sun. Stăm de vorbă, aflu că a doua zi dumneai și alții merg la ANPC pentru plângere. Decid să mă alătur dumnealor. Mă enervez și sun la o televiziune. Apoi las mesaje la toate.

fata usa

Ziua 2: ANPC, România: dumneavoastră puteți face plângeri, însă nu vor face decât să își închidă firma. Nu trebuia să semnați.

Poliție, secția 10: ne pun să scriem repede câte o declarație, ni se spune că sunt mulți în această situație și că vina e a noastră, căci am semnat! (pe bune? zi-ne ceva nou, domnule, știm și noi că nu trebuia!)

La firma de impresariat, o domnişoară are curajul să intre  în vorbă cu o doamnă reporter: se aud injurii, stăm câțiva țepuiți afară. 🙂 O filmează, o amenință și o insultă, după care aflăm că au dat-o afară.

Devine chiar palpitant.

Sunăm la 112. Vine un echipaj, coboară în firma cu pricina, ușile închise. Domniile lor, polițiștii, ne spun că nu avem ce să le facem. Căci a fost acolo inclusiv poliția economică și au toate actele în regulă, deci …nimic. Pentru că ne-au dat bon fiscal.

Pe bune? zic. Adică eu, dacă îmi cumpăr un tricou de la un magazin și mi se dă bon fiscal, însă nu primesc tricoul, nu pot să le fac nimic celor de la magazin, nu? Cam așa sună explicația domniilor lor. Pleacă.

Mergem la poliţie pentru altă plângere. Aceleaşi explicaţii.

Ne întâlnim întâmplător cu altă domnişoară ţepuită de 550 ron, care nu a făcut nici plângere. Te mai miri apoi de ce se întâmplă toate? 🙂

Apare Antena 3. Privim de pe margine cum unul dintre cei care racolau dă explicaţii doamnei reporter şi pleacă în firmă. Apare, după aproximativ 10 minute, „domnul director”. Se uită mereu în spate. Să vadă dacă mai este televiziunea. Dispare după colţ. Plecăm şi noi.

Aflăm ulterior că această firmă îşi mută sediul, vara, pe litoral! 🙂 Atenţie, părinţi! Sunteţi racolaţi imediat! 🙂

Facem haz de necaz.

Ce face o femeie singură într-o astfel de situaţie? 🙂 rămâne fermă, pe poziţii.

Femei cărora le e ruşine. Care refuză a merge la poliţie. De ruşine.

Ruşine de ce, aş întreba? Oamenii învaţă din greşeli. Repetate, dacă e cazul! Tot răul e spre bine.

Fără această zi, eram cu 7 persoane mai săracă. Am cunoscut oameni frumoşi, poveşti asemănătoare, regrete şi lacrimi.

Suntem sau nu mai suntem FEMEI SINGURE?

AŢI PĂŢIT ŞI VOI LA FEL? Aştept mesajele voastre. Nu ne-ar sta rău la un ceai. La o prăjitură. De inimă rea. 🙂 De suflet ţepuit. Şi de vesele ce ne vor fi visele următoarelor zile.

De frumos ce vom povesti nepoţilor despre experienţe frumoase, trăite la subsoluri de Piaţa Unirii.

Să ne înveselim, zic, şi cu partea de muzică, pe ziua de azi:

Să ne punem ARIPI DE DRUM şi să pornim!

Pe Aripi de drum o găsiţi aici.



Citiţi şi

Poate…

Despre farmecul burghez al discreției

Dragă eu

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro