Și de ce e foarte posibil ca decizia Facebook de a elimina orice control al activității utilizatorilor să nu aducă înrăutățiri semnificative față de relele pe care le trăim deja.
Ca psihosociolog, aș spune că decizia Facebook e produsul unui tip nou de societate, care ne sperie pentru că nu intră în modelele sociologice clasice. Categoric, și alimentează acel tip de societate, însă ea, societatea aceea, există deja și va avansa indiferent dacă Facebook practică sau nu o cenzură.
Un calcul de eficiență, legitim pentru orice actor economic, ar putea arăta așa: controlul costă din ce în ce mai mult, fără rezultate pozitive consistente, pentru că e ca atunci când încerci să înoți împotriva unui curent extrem de puternic (fie înoți în direcția curentului, fie mori).
Trăim deja de mulți ani în societăți mai mult sau mai puțin anarhice. Oamenii „joacă cu regulile”, le respectă sau refuză să le respecte în funcție de interesele proprii în contextul respectiv. Cei mai puternici social (indiferent pe ce e întemeiată puterea: bani, statut social, rol social, relații de codependență etc.) practică o „morală a complicității demonstrative” creând APARENȚELE că acțiunile lor respectă regulile; majoritatea oamenilor fac asta, la diferite niveluri; cazul Georgescu e unul tipic din acest punct de vedere, de studiat sociologic și de predat în universități.
Oamenii foarte puternici, precum Trump sau Putin, încalcă unele reguli „la vedere”, lăsându-i pe susținătorii lor să-și construiască singuri „poveștile demonstrative”, pentru că nu există „explicație” mai convingătoare decât aceea pe care ți-o construiești singur/ă; Georgescu a început să procedeze la fel de câteva săptămâni.
Pe Facebook și pe alte rețele lucrurile se petreceau deja la fel: aceia care voiau să nu respecte regulile găseau oricum stratageme pentru „jocul cu regula” și „complicitate demonstrativă” și e foarte posibil ca noile decizii să nu aducă înrăutățiri semnificative.
Problema – ceea ce ar trebui să ne îngrijoreze cu adevărat – e că drumul de la democrația reglementată prin norme culturale sau ale statului de drept la autoritarism /totalitarism trece prin anomie (absența normelor) și anarhie (nerespectarea normelor).
„Libertatea” care nu e deloc reglementată, fie ea libertate de expresie sau de acțiune, va împinge societățile mai vulnerabile economic, juridic, educațional etc. – cum e și societatea românească – într-o situație atât de conflictuală încât autoritarismul/ totalitarismul va apărea ca „singura salvare”. Democrația care nu reglementează suficient de bine libertățile conduce inevitabil la opusul ei.
Despre cum poate conduce democrația la opusul ei, „jocul cu regula” și „morala complicității demonstrative” am avertizat cu mulți ani în urmă – în 1994 prima dată -; v. articolele adunate în „Despre tranziție și universitate”, Polirom, 2002, o carte care, cred, își dezvăluie abia astăzi valoarea reală.
NB. În loc să-i reproșăm lui Mark Zuckerberg o decizie care nu schimbă semnificativ lucrurile, haideți să facem noi lucruri care ar putea să le schimbe: controlăm noi înșine propriile acțiuni și distribuim postările care, multiplicate, ar putea să aducă schimbări sociale pozitive.
Sunt Elisabeta Stănciulescu, fostă învățătoare, profesoară de liceu, sociolog și profesor universitar, acum coach. Doctor în sociologie. Creatoare a unei noi paradigme și unui nou model de coaching, singurele produse originale din domeniu create în România, neimportate „de afară”. Le-am descris într-un articol publicat recent într-o revistă a prestigioasei edituri SAGE.
Toate articolele publicate în revista Catchy.ro, aici.
Citiţi şi
Ești femeia 1.0 sau 2.0? Poate 2.1 sau chiar mai mult?
Mein Trump. De unde vine fascismul portocaliu
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
