Un amic mi-a spus odată că motivul pentru care se simțea atras de femeia pe care o curta în acea vreme era faptul că mirosea frumos. Frumos a ce?, am întrebat. Frumos a plante de pădure, a mușețel, nu știu cum, a proaspăt. Lucrează la Plafar, a adăugat. Am râs amândoi, eu am crezut că glumește, uite, mi-am spus, e foar-te in-te-re-sant, și nu am uitat asta, probabil că mi-a plăcut grozav că el iubea o femeie pentru că mirosea frumos. Și nu mirosea a Chanel 5, ci a plante medicinale. A Plafar.
De atunci m-am tot întrebat care or fi motivele pentru care bărbații sunt atrași de femei. Pentru că mi s-a părut limpede că motivele pentru care femeile plac alte femei sunt foarte diferite de motivele pentru care bărbaților le plac aceleași femei. Unui alt amic îi plăcea, bunăoară, cum arata iubita lui când se trezea dimineața. Zicea că așa se vede dacă o femeie e frumoasă sau nu. Nu l-am întrebat ce însemna pentru el o femeie frumoasă, cum exact era femeia aceea frumoasă… Am bănuit că nu se putea trezi totuși deja coafată și machiată, ca în filme. Poate e veselă sau, în orice caz, nu e morocănoasă…, mi-am spus. Sau poate e luminoasă… Nu am întrebat cum îi stătea părul, mi-am dat seama că el se uita la altceva. Știu că bărbaților le place mai mult când ceva din corpul femeii doar se întrezărește sau se zărește doar pentru o clipă, o gleznă subțire dintr-o fustă lungă, un umăr de pe care alunecă pentru scurtă vreme o bretea sau umărul cămășii, rotunjimea unui sân văzut când ea se apleacă pentru o clipă să… ceva. Un picior dezgolit de o rafală de vânt năzdrăvană. O ureche ieșită de sub părul rebel sau ceafa dezvăluită pentru o (scurtă) vreme.
Sursă foto: socialbliss.com
În definitiv, mi-am spus, și la femei e la fel. Și ele sunt atrase la bărbați tot de amănunte. Cum arată mâinile (asociate cu mângâierea), cum sunt unghiile (ooo, câte se pot afla după forma unghiilor, boli, zodii, ascendent, ăhăă), cum stau pantalonii, cum arată degetele de la picioare sau laba piciorului, cum se văd șosetele din pantaloni, cum respiră (ușor sau cumva șuieră sau gâfâie, Doamne ferește!), cum se spală pe dinți… Nu știu dacă se uită neapărat la bicepși, tricepși, abdominali și fesieri (deși cred că se uită, scanează rapid, nu-i vorbă), dar nu astea sunt motivele pentru care l-ar lua acasă. Probabil că și faptul că ar putea schimba un bec sau racordurile din bucătărie cântărește destul de mult. Apoi câte cărți a citit, dacă se ridică să o ajute să strângă masa, dacă duce câinii la plimbare, dacă îi cedează sacoul când ei îi e frig sau dacă oferă întâietate unei femei la intrare (chiar dacă știe că asta nu mai e de actualitate). Desigur că trebuie să se așeze la masă după ce se așază ea. A, și să știe să deschidă o șampanie. Și bineînțeles să ducă întotdeauna gunoiul înainte să i se spună. Și să o lase să se uite la filme romantice. Obligatoriu, să aibă umor. Să nu râgâie, să nu sforăie, să nu. Dacă știe și anul Marii Schisme și să explice de ce fotonul are proprietăți atât de corpuscul, cât și de undă, atunci e chiar foaaaarte bine. Deci, dragii mei, și femeile se uită la bărbați la altceva decât cred bărbații că s-ar uita femeile. Firește, unele pot căuta să decodifice harta tatuajelor de pe brațe, altele, motivele pentru care bărbatul a ales să facă motociclism sau fotbal, dar asta e numai faza de debut a relației… Apoi ajungem la bec, cămașă, film, maniere și dus gunoiul.
Îmi plac femeile care se complimentează pe stradă. Aveți niște pantofi foarte frumoși, ce fustă frumoasă etc. Mi se pare grozav ca femeile să-și zâmbească pe stradă. Să dea de înțeles că mesajul a ajuns unde trebuie. Fusta, pantofii, coafura, manichiura, pedichiura, tenul, machiajul…, toate sunt expuse pentru celelalte femei. (Bine, întâi și-ntâi pentru sine, dar cine să evalueze asta mai bine dacă nu celelalte femei?). Poate doar parfumul să fie ales (pentru sine și apoi) pentru bărbați, deși, oricum, femeile sunt primele care sesizează ce e, cum îi vine etc.
De cele mai multe ori, femeile se uită critic la alte femei, se uită la ansamblu, dar și la detalii, se uită la cum sunt îmbrăcate (la modă, comun sau excentric, potrivit cu ora, cu contextul, dar și cu vârsta) sau la cum sunt machiate (potrivit cu vârsta, contextul, elaborat sau discret), la pantofi (scumpi sau nu, tocuri sau nu etc., noi sau nu), la unghii (îngrijite sau nu, lăcuite și cu ce), la păr (vopsit, natural, demodat sau nu), la ten (piersică sau excesiv fond-de-tenuit), și asta se întâmplă într-o secundă. Zâmbetul sau complimentul asigură pe toată lumea că totul e în ordine. Vă invit să vă complimentați, doamnelor, oricând, și atunci când nu vă cunoașteți! (Oricum, bărbații vor înceta să o facă, pot fi suspectați de hărțuire…, și asta nu e o glumă și nici o ironie, e un fapt).
Există însă și situații în care femeile și bărbații se situează pe poziții complet opuse în aprecierea criteriilor după care un detaliu e atractiv sau nu. În general, femeilor le place să vorbească mult, bărbaților le plac femeile care știu să tacă; femeilor le place să se îmbrace, bărbaților le plac mai mult momentele în care ele se dezbracă, femeilor le plac machiajele, bărbaților preferă femeile nemachiate sau machiate discret… Nu știu cu siguranță dacă aceste observații sunt corecte. Vă invit să mă lămuriți.
M-am întrebat deseori dacă bărbaților le plac unghiile false sau geluite permanent sau semi ale femeilor. Sau dacă ei știu că multe poartă meșe sau extensii. Dar e mai puțin important. Ce e important e că femeile sunt plăcute de bărbați, nu are importanță pentru care motiv și nu mai are importanță (prea mare) care a fost procesul sau procedura prin care s-a ajuns acolo. Fiecare bărbat va alege ce vrea el (deși, nu-i așa?, doar știm foarte bine, femeile aleg!).
Ce cred este că, de fapt, bărbaților le place aparența de femeie cu toate la locul lor sau, mai degrabă, faptul că acea femeie are un nu-știu-ce care le place. Cred că acel nu-știu-ce e, de fapt, faptul că femeia din fața lui se simte bine în pielea ei. Iar asta, de-abia asta este cel mai important lucru. Asta atrage. Și e bine că e așa.
Am bănuiala că ceea ce atrage întâi de toate este această siguranță de sine. Sau mai bine zis bucuria pe care o emite femeia atunci când se place. De aceea o femeie nu poate pleca de acasă îmbrăcată cu ce cade din dulap. Nici măcar până la piață sau până la… unde are ea nevoie să ajungă repede. Ea trebuie să se îmbrace, machieze, pieptene etc. în acord cu starea ei din ziua respectivă, cu imaginea pe care o are în minte în acea dimineață. Dacă îi iese, atunci ziua va începe glorios. Va avea o stare bună, va transmite asta prin toți porii, va crea în jurul ei un halou de energie pozitivă, care va atrage, va încânta pe oricine. Nu mai are importanță din ce detalii e făcut. (Deși are, mai ales pentru alte femei).
Și prin asta femeile devin frumoase… indiferent cărui tipar de frumusețe îi aparțin, fie el elegant, clasic, sport, excentric, ruso-ucrainean, german, francez sau italian (ați observat cât de mult se îngrijesc femeile italiene când trec de 40 de ani? Sau cât de puține femei germane își vopsesc părul?).
Femeile nu sunt întotdeauna frumoase, deși ar avea toate datele pentru asta.
De ce nu sunt întotdeauna frumoase femeile? Cred că femeile nu sunt frumoase atunci când uită de sine. Sau când sunt nesigure (și uneori nesiguranța le face să aibă pantofi prea înalți, prea incomozi, o rochie prea elaborată sau o pieptănătură perfectă, de nu se mișcă nimic, și atunci cred că nu e în regulă, e de preferat o imperfecțiune, o neglijență, e adevărat studiată, dar credibilă). Sau când uită măsura. De orice fel. Când ajung la excese. De vorbit, de bârfit, de machiat, de fumat, de băut, de cicălit, de prostit, de înjurat, de mâncat, de vopsit, de curățat, de iubit. De orice. Niciun „prea mult” nu e bun. Nici măcar în drăgălășenie (cred că îngrețoșează). Nici în slăbiciune (cred că ajunge la victimizare).
Și cred că mai e ceva care alungă bărbații. Sau, în orice caz, ceva ce îi poate conduce la disconfort. Și de aici, se poate ajunge ușor la ceva nedorit… Pescuitul de complimente sau forțarea complimentelor. Îmi amintesc de un episod relatat de alt prieten. Acceptase, la insistențele unei colege de serviciu, care îi făcea ochii dulci în mod evident, să o viziteze la noul domiciliu. Femeia l-a primit cald, i-a arătat încântată casa, îngrijită pahar. Îi gătise bunătăți, așa că au luat masa. Au conversat divers, prietenul s-a simțit bine primit, răsfățat chiar. Nu era deloc rău. Nu excludea ideea unei…, în fine, nu și-a dus gândul până la capăt, că doamna mea nu a mai avut răbdare și l-a rugat să-i spună ce-i place lui cel mai mult la ea. Prietenul meu s-a pleoștit, a simțit că-i forțează mâna și i-a răspuns:
Cel mai mult la tine îmi place șifonierul din dormitor. Pare încăpător, rezistent…
Pe Ohara o găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea, compasiunea și blândețea
Ai fi flatată sau ofensată dacă ai afla ce face înainte de întâlnirea cu tine?
Despre bărbați, cu luciditate: ce a mai rămas din promisiunea unei relații
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
