Este adevărat că, uneori, ne place să credem că învăţăm din propriile greşeli. Să zicem, dar ce te faci cu lucrurile învăţate prea târziu? De câte ori nu ţi-ai spus „of, dacă aş fi ştiut atunci…”. Poate că nimic nu s-ar fi schimbat, poate că s-ar fi schimbat totul. Iar această îndoială e cea care ne chinuie. Inutil, desigur, însă se încăpăţânează să reziste oricărei logici. De aceea, mă gândesc acum, după ani, că sunt multe lucruri pe care mi-aş fi dorit să le fi ştiut înainte de a spune „da”. Nu zic că nu aş mai fi procedat la fel, dar poate că aş fi făcut-o în cunoştintă de cauză. Iată sfaturile pe care niciodată nu le-am primit:
Dragostea necondiţionată şi infinită… nu există.
Nu e vorba de „hârtiile” care schimbă relaţia, ci de faptul că nu este uşor să convieţuieşti cu cineva în permanenţă. Acum ies la iveală mici tabieturi sau obiceiuri pe care intimitatea le trădează. Iar de-a lungul timpului, nimeni nu-ţi poate garanta că sentimentele reciproce nu vor fi erodate de aceste „descoperiri”, dar şi de „ciocnirile” uneori inevitabile sau de dificultăţile întâlnite pe parcurs. Eşti ca un acrobat pe sârmă căruia i se mai adaugă câte o greutate în plus, şi încă una (nu neapărat la fel în ambele mâini) şi care trebuie să meargă mai departe, în echilibru. Şi chiar dacă dragoste ţine mai mult de trei ani (asta ca să contrazicem gurile rele), totuşi intensitatea ei va fi în scădere, de aceea trebuie pus altceva în loc. Cu efort şi implicare susţinute. Nu e simplu deloc. Uneori, ai senzaţia că e greu până te cere şi că după, totul va merge strună. Adevărul, însă, este fix pe dos. Greul începe după ce ai devenit doamna ics. Dar asta nu înseamnă că trebuie să te descurajezi, desigur…
Vine copilul şi… nimic nu mai este ca înainte
Aşa e! Însă această schimbare radicală nu implică doar bucuria de a deveni părinţi, ci şi o schimbare în relaţia de cuplu. Da, toţi părinţii află asta când vine momentul. Probabil că nimeni nu vrea să-i sperie spunându-le că nopţile nedormite, scutecele murdare şi plânsul necontrolat specifice primelor luni de viaţă ale noului membru al familiei nu prea se asortează cu dedicaţia exclusivă partenerului de viaţă. Să nu fie cu supărare, e normal să nu mai primiţi, dragi bărbaţi, aceeaşi atenţie, dar nu e normal să nu înţelegeţi schimbările prin care treceţi amândoi, dar mai ales soţia. Cu toate acestea, viaţa voastră împreună nu trebuie să fie doar aşa de acum înainte! Păstraţi-vă calmul şi cereţi ajutor bunicilor, dacă se poate. Ei vor fi fericţi să se implice şi voi veţi putea respira, din când în când. Treptat, lucrurile vor intra pe un făgaş nou.
Sexul nu va mai fi ce-a fost
Este clar că o astfel de avertizare poate pune pe fugă pe oricine, nu? Şi totuşi, să fim realiste şi să nu visăm la cai verzi pe pereţi şi la nopţi fierbinţi, interminabile. Ştiţi, vine o vreme când domnii se mai şi odihnesc. Sau când libidoul tău pleacă la plimbare şi uită să mai vină acasă. E chestie de coordonare şi, iar, implicare. Fii inventivă şi ai răbdare. Şi fii conştientă că ăsta este un motiv solid pentru care unul dintre parteneri începe să caute tensiunea sexuală pe sub alte fuste, respectv prin alţi pantaloni!
Nu uita gesturile frumoase
Cum spuneam, acum că te-a văzut cu sacii în căruţă nu înseamnă că poţi arunca la coş arsenalul cu care l-ai cucerit. Sunt bărbaţi cărora le place să fie cuceriţi zilnic. Şi chiar dacă nu sunt toţi aşa, câte un gest frumos – dintre acelea care ştii că-l înfiorau înainte – nu ar fi rău să mai faci din când în când. Adaptat, desigur, prezentului (Aici intră şi cuvintele alea două greu al naibii de spus. Cum erau? Începeau cu „te” şi se termina cu „esc”? Parcă aşa, nu, le mai ţii minte?).
O să fie greu, totuşi, nu renunţa uşor
Ok, fără prejudecăţi, poate părea absurd un astfel de sfat înaintea momentului care marchează începutul fericirii în doi. Dar nu te amăgi, că nu e. Tata spunea că orice căsnicie seamănă cu o loterie. Nu ştii dinainte ce surprize îţi rezervă viitorul, aşa că fii fericită, dar cu ochii deschişi. Şi pregătită să nu renunţi la povestea voastră. Şi pregătită ca, atunci, când chiar nu se mai poate, să renunţi la povestea care nu va mai fi fost de mult, a voastră.
Căsnicia nu e un concurs
Nu iniţia/accepta discuţii despre cine munceşte mai mult, cine câştigă mai mulţi bani, cine e mai cu moţ dintre voi doi pentru că, din start, veţi pierde amândoi. Important este că mergeţi în aceeaşi direcţie, fiecare are responsabilităţile sale, chiar dacă centrul de greutate este mobil între voi. Asta nu înseamnă să te înhami numai tu la „căruţa” comună, căci te vei învârti în loc.
Nu accepta umilinţe şi jigniri. Faza cu femeia se supune bărbatului nu trebuie înteleasă ad litteram
Poate că nu e nevoie să îţi spună nimeni sau poate că le consideri în afara oricărei discuţii când e vorba de voi doi, şi bine ar fi ca asta să şi fie realitatea. Dar e bine să ai în vedere că acest tip de comportament nu trebuie tolerat. Deloc. Pentru că, în cele mai multe cazuri, va crea precedent. Şi va degenera.
Şi, desigur, nu te măriţi ca să fii bona, menajera şi bucătăreasa lui. Indiferent de cum vă împărţiţi responsabilităţile familiei, nu uita că acestea trebuie împărţite!
Să nu zici că nu ai ştiut. Şi acum, casă de piatră îţi doresc!
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
