“Bani cu Suflet este o mai veche idee de-a mea de a da mai departe din ce am, într-un mod simpatic și fără complicații. În același timp, creând posibilitatea și celor care primesc să dea mai departe la rândul lor. Am avut ideea asta de vreo 3 ani și tot am așteptat să “mă fac mai bogat”. Mă gândeam că, dacă vrei să ajuți pe alții, trebuie să ai tu deja o situație materială foarte bună. Dar nu e așa. Poți să dai din puținul care îl ai și să produci bucurie destinatarului. Momentul de ieri (30 mai) a fost ales când ascultam Europa FM și Vlad Petreanu și colegii de la Deșteptarea povesteau despre povestea @hiddencash din San Francisco, unde un milionar din real estate împărțea bani în oraș random. Mi-am zis instant “asta e ideea mea” 🙂 – și am trecut la “acțiune”.
Pe 30 mai, 2014, un anonim din Cluj deschide o pagină pe Facebook cu numele Bani cu suflet. Era pagina de campanie a unui om care și-a propus să ajute, dar mai degrabă să-și responsabilizeze concitadinii, punându-le la încercare cinstea și empatia. Cum? Lăsând plicuri cu sume de bani (50, 100 de lei) în diverse locuri din oraș, iar găsitorii sunt invitați să facă share la poza cu plicul (cu tag #banicusuflet) și să dea unei alte persoane jumătate din suma găsită. “E frumos să văd atâţia români care încă aveţi suflet pentru cel de lângă noi. Nu cred că bogătanii sau guvernele vor salva această ţară, ci noi, fiecare, uniţi împotriva sărăciei şi a nedreptăţii”. Bine crezi, necunoscutule, dar îi cale lungă până departe…
Firește că au apărut și scepticii, ca să folosesc un eufemism. Dar eu nu cred că neîncrederea într-un câștig nemeritat îi face cârtitori, ci mai degrabă incapacitatea de a înțelege binele. Care nu-i musai să fie spectaculos și nici să schimbe destine. Ceea ce pentru cineva, într-un anume moment, poate părea puțin, dispensabil, altcuiva îi poate aduce o nesperată alinare. Sumele acestea nu vor rezolva crize majore, dar dacă ne va face pe cât mai mulți să nu mai nedreptățim picătura în raport cu oceanul, schimbare de relief de gândire se va chema reușita.
Însă omul nostru nu este atât de bogat încât să continue la nesfârșit acțiunea caritabilă și sigur se așteaptă ca gestul lui să devină molipsitor. Așa cum o altă idee străină – cafeaua în așteptare – a fost urmată de pâinea sau prânzul în așteptare, poate că plicul cu bani va genera și el alte forme de a arăta că ne pasă. De un singur lucru mă tem fiind vorba de bani: să nu înceapă febra căutătorilor de plicuri și lanțul faptelor bune să se rupă înainte să-și fi atins scopul – virajul nepăsării spre bunătate . Publicitatea este cu două tăișuri, bat-o vina!, dar cum să nu scrii despre visătorul acesta? 🙂
Citiţi şi
Înduioșătoarea poveste a lui Diego
Nostalgia. Ce ne mai leagă când nimic nu ne mai leagă?
Unde nu e iertare, de multe ori e pace
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
