Diagnostic: oboseală cronică. Am obosit. De nedreptăți. De falsitate, minciună și discriminare.
Câte zâmbete “de scenă” văd zilnic. E parcă totuși mai bine decât o moacă posacă, apatică sau încruntată. Sau nu?! Ce s-ar întâmpla dacă ar pica măștile?
Chiar nu poți să nu comentezi despre vecina sau colegu’ care a dres și a făcut, altceva decât ai puterea de a accepta sau de a face și tu? Chiar nu poți să te abții și să-ți vezi de viața ta? Scutește-mă, te rog! Spune-mi doar de bine. De frumos și de împliniri. Să mă bucur și eu pentru alții. Asta dacă vrei să-mi spui ceva. Dacă nu… Au revoir!
E a nu știu câta noapte cu bubuieli și zgomote de flex, excavator și altele de genul. Se lucrează intens. Pentru noi, poporul. Acceptăm. Nu va dura o veșnicie.
Oare de ce trebuie trasate marcajele pe drum ziua? Pe drum național. Cuiva, cred că îi plac coloanele de mașini ce se întind pe kilometri buni. Cât timp pierdut aiurea de fiecare dintre noi, cei care ne aflăm în trafic, pentru că un șef nu a luat decizia și nu a făcut demersurile necesare pentru ca acei câțiva muncitori să facă treaba asta noaptea.
Citiţi şi Prea real să fie vis. Prea frumos să fie adevărat
Tocmai ai venit din concediu?! Super! Ce? Ești Bugetar? (cu B mare că nu oricine, poate fi). Aaa, bravo! Cu vouchere ai fost, nu? Eu nu știu ce-s alea. Eu sunt angajat la privat. Unde se muncește la program “normal”. Adică în ritm alert, regim strict și rigid și unde rigiditatea dispare doar la orarul de lucru, care suferă “extensii” necontabilizate. La privat se pare că școala mea nu are valoarea școlii tale ca bugetar, poate pentru că pe diploma mea s-a așternut prea mult praf. Tot fără valoare este și experiența mea de mult peste două duzini de ani (“ciuciu” vechime la salariu). Și atunci cum să mai fiu și inovativ și să aduc propuneri de optimizare? Ce sporuri?! Fugi de-aici! Nu. Nu-i invidie. E mâhnire. Că nu m-am născut și eu sub o stea norocoasă. Dar încă mai sper să găsesc una, să o iau cu împrumut.
Guest post by Omidee
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
„Pe atunci eram săraci, dar fericiți”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
