„Am cunoscut trei oameni anul trecut, trei mari întâlniri și tu… ești steaua”. Un răspuns care m-a surprins foarte tare. Sincer, speram să fiu unul dintre cei trei, dar să stau în vârful bradului nu am crezut. A fost unul dintre complimentele pe care le voi ține minte toată viața.
Câți oameni noi care să conteze, oameni care să-ți fi rămas în inimă, nu în agenda de telefon? Câte persoane ai întâlnit în ultimul an?
Cu câți oameni ai simțit că vă știați dintotdeauna, că nu trebuie să vă povestiți viețile pentru că ele sunt unu la unu, că nu trebuie să le aflați poveștile de iubire pentru că sunt ale voastre în oglindă… Câte întâlniri care să conteze ați avut în ultimele 365 de zile? Persoane cu care să simți că te-ai întors acasă, oameni cărora nu trebuie să le explici prea mult și a căror simplă prezența, existență, îți dă o stare de bine.
Ne vedem cu tot felul de oameni. Consumăm energia cu diverși necunoscuți în tot felul de scopuri. Câți dintre ei sunt mai mult decât niște întâlniri de conjunctură? Nu pentru că nu am vrea mai mult, ci pentru că asta, ca și îndrăgosteala, ți se întâmplă pur și simplu.
Faceți un scurt exercițiu și gândiți-vă – dintre toți oamenii pe care i-ați întâlnit și apoi cunoscut, câți sunt cei pe care îi duceți în suflet mai departe în viețile voastre? Eu am trăit câteva intrări speciale. Aș putea chiar să fac o micuță constelație și să o numesc chiar așa „constelația noilor mei prieteni” . Să pun în ea toate stelele pe care le-am văzut anul trecut și să-mi doresc să strălucească mult și tare pe cerul meu.
Pe Mirela o găsiți cu totul aici.
Citiţi şi
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
