Rostul articolului precedent nu era de a stabili dezavantajele pe care le aduce tehnologia în dezvoltarea unui copil comparativ cu jocurile în aer liber. Accentul se punea pe tendinţa unora de a-şi înfrumuseţa copilăria mult peste ce a fost în realitate.
Pentru că, fără a fi fost contaminaţi de tehnologie în gradul la care sunt expuşi cei mici astăzi, cei din generaţia cu „cheia la gât”, luaţi grosso-modo, nu îmi par deloc a fi nişte modele umane la care să priveşti cu admiraţie, deşi au jucat şotronul până le-a venit acru.
Dar, dacă tot am ajuns aici, să spunem că, într-adevăr, abuzul de tehnologie e la fel de dăunător ca orice alt abuz şi, dacă puştii socializează azi preponderent prin intermediul tehnologiei, dependenţi de cerinţele lumii virtuale, e vina părinţilor, nu a lor. Voi sunteţi astăzi părinţii acelor copii ce trăiesc într-o lume a gadgeturilor şi, dacă ştiţi că invazia gadgeturilor afectează dezvoltarea armonioasă a copilului, dirijaţi-le preocupările către acele activităţi ce ar împiedica să se întâmple asta. E simplu! Să te lamentezi pe seama faptului că cei mici sunt dedicaţi jocurilor video în detrimentul unor activităţi recreative în aer liber, când tu eşti părintele şi tu îi alegi programul, jucăriile şi distracţiile, e puţin aiuristic, dacă nu iresponsabil, mai ales că tu te-ai născut în epoca lui „Lapte gros” şi a lui „Ţară, ţară, vrem ostaşi”.
Nu sunt părinte şi nici nu trebuie să fiu ca să înţeleg că acest „job” nu e pentru fitecine, mai ales că e foarte simplu să devii, biologic, tătic/mămică. Afirm asta din postura unuia ce a întâlnit destule cazuri de părinţi inconştienţi, altminteri cu un job bun şi venituri pe măsură, ce habar nu au de aşa-zisul „parenting”. (Apropo, nu vă vine să îi daţi cu capul de perete pe toţi fandosiţii ăştia ce o ţin numai într-un „parenting”, care nu pot respira dacă nu strecoară un englezism într-o propoziţie?)
Şi nici nu e nevoie să îi cunosc personal. E suficient numai să privim în jur ca să observăm cum multe odrasle, urmând pilda părinţilor sau idealurile insuflate de aceştia, au aderat în spaţiul public, cu o nedisimulată mândrie, la comportamentul unor plăvani autosuficienţi. Au bani, au urmat şcoli bune şi… nimic. Aceeaşi pleavă.
Ştiu că veţi strâmba din năsucul vostru fin, dar aceste tipare comportamentale sunt celebrate în media şi, în parte, ele există ca o consecinţă a mizeriilor de emisiuni la care vă uitaţi şi care, de asemenea, sunt responsabile pentru insalubritatea morală la care asistăm zi de zi şi în care copiii voştri cresc. Acum, oricât aţi încerca să ascundeţi, sunt convins că trei sferturi din cei care citiţi acest articol simţiţi un fior pe şira spinării când urmăriţi maimuţele bălăcărindu-se între ele la TV. De ce? Pentru că, recunoaşteţi, vă place teribil, vă amuză să vedeţi prostia expusă, aceste emisiuni vă transmit o stare de (pseudo)confort intelectual, creându-vă iluzia că aţi fi diferiţi de ei.
Liniştiţi-vă, însă, e doar o iluzie.
În acelaşi timp, vreţi să trăiţi într-o ţară fără hoţi şi guvernată de bun simţ. Doriţi ca puştii voştri să crească într-o lume a oamenilor bine pregătiţi şi educaţi, dar fără ca asta să presupună ca voi să nu vă mai uitaţi la Capatos şi Măruţă. Din păcate, una fără alta nu se poate. Câtă vreme veţi alimenta cu prezenţa voastră rating-ul acestor emisiuni, şansele ca ciutanii de azi să devină mai autişti decât cei din generaţia cu „cheia la gât” – zic „autişti” pentru că prostia, incultura şi nesimţirea care ne guvernează ne reprezintă pe foarte mulţi dintre noi, ăia din generaţia cu „cheia la gât”, şi „ne simtem” foarte bine cu ea – sunt la fel de mari ca şansele de a-i expune influenţelor nefaste ale tehnologiei.
E uşor să dai vina pe tehnologie, dar mult mai eficient ar fi să te uiţi în propria ogradă. Întrebarea este: ai curaj să admiţi că ai partea ta de vină (oricât de minusculă ar fi) în răspândirea unui stil de viaţă şi a unor modele ce vor împinge societatea actuală, în câţiva ani, spre un dezastru şi un marasm mult mai mari decât cele în care ne zbatem acum?
Mă îndoiesc. „Inocenţa” celor mulţi, cărora le place să creadă că doar cei de la putere sunt responsabili pentru ce ni se întâmplă tuturor – ca şi cum multe „mizerii” nu ar fi realizate cu consimţământul nostru tacit –, e arhicunoscută.
Până una alta, generaţia cu „cheia la gât” conduce ţara şi, nu vreau să fiu rău, dar nu văd nici un motiv de fală în asta. Nu am idee cât de mult a tâmpit-o şotronul şi elasticul, însă cheia aia de la gât mulţi au folosit-o spre a-şi închide zdravăn cerebelul, nu cumva să atenteze vreunul la el şi să-l trezească, doamne fereşte, din apatie.
Pericolul cel mare, aşa cum îl percep, nu e prezenţa tehnologiei, el stă în faptul că părinţii copiilor din ziua de azi sunt tocmai ăia cu „cheia la gât” care, actualmente, asigură un fundal uniform de materie cerebrală diluată pe care nişte nenici, nu neapărut mai deştepţi, dar cu mult tupeu, o manevrează după cum pofteşte aroganţa lor. Iar ceilalţi, drept răspuns, se uită şi mai fascinaţi la Măruţă, diluând şi mai mult materia cenuşie a naţiei. Ceea ce va fi suficient ca, într-un viitor deloc improbabil, să ajungem a trăi într-o lume de înapoiaţi mintali, alergică la noţiunea de meritocraţie şi decenţă.
Rugămintea mea, de această dată, e următoarea: peste treizeci de ani, când vom ajunge toţi moşneguţi & bunicuţe, iar kinderii de azi vor fi ajuns noii conducători, în locul celor „cu cheia la gât”, să nu începeţi să vă smiorcăiţi că nu mai e de trai în această ţărişoară.
Căci voi, cu concursul lui Capatos & Co, aţi educat aceşti copii.
Tabletele v-au fost puse la îndemână doar ca să-i alienaţi şi tâmpiţi şi mai mult.
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
