Am încercat să o iau înţelept. Astăzi, mă simt bine şi gata să ignor faptul că, deşi este vineri, lucrez până la 22.30. Este 9.30 dimineaţa, toată lumea la birou se pregăteşte cu o efervescenţă uşor enervantă pentru petrecerea de Halloween de după program. După programul lor, adică la 17.00. Este soare, iar asta mă enervează mai tare decât faptul că este vineri. Era mai bine să plouă. N-aş fi avut o atât de puternică senzaţie de inutilitate. Dar începusem să vorbesc despre iubire in terms of gânduri. Cu alte cuvinte, fărâme de iubire în fărâme de cuvinte. Plictisitor. Nu merge, oricât aş vrea să ating culmile metafizice ale subiectului, nu pot. Îmi stă pe creier faptul că nu am apucat să duc gunoiul şi nu am spalat cănile de ceai. Aiurea. Asta cu cănile de ceai nu este valabilă. Niciodată nu le spălăm dimineaţa, deci merge, aşa este obiceiul. Şi cum să vorbeşti despre iubire când n-ai dus gunoiul?
Cam aşa este şi în viaţa de zi cu zi în iubire. Nu mai vezi pădurea din cauza copacilor. Sau te împiedici de o pietricică atunci când mergi pe marele Zid. Sau nu mai iau în calcul esenţialul doar pentru că amândoi sunt isterici şi se ceartă pe locul unde stă tirbuşonul. Există însă un tampon care mai uşurează impactul: după ce se lămureşte diplomatic problema geopolitică a tirbuşonului, lucrurile revin spre un normal sentimental. Nu trebuie scăpat însă din vedere faptul că, pentru câteva momente, pământul este în război din cauze pur domestice iar asta oferă iubirii o notă de personalitate extremă: reuşeşte să împace gunoiul cu metafizica într-un melanj savuros de lacrimi şi hohote de râs. În fond, cred eu, iubirea este un război pe buza chiuvetei, între vasele ce urmează a fi spălate şi vacanţa în Dubai, de la anul.
Câteva gânduri despre iubire s-a transformat, pe parcurs, pe nesimţite, într-un proces intentat tuturor pionezelor care se înfig în talpa iubirii în timp ce ea îşi face jogging-ul de dimineaţă. Asta pentru că, iubirea cea de zi de zi, se împiedică de tot felul mărunţişuri care, aparent, îi sacadează zborul.
În fapt, acesta îi este specificul: dacă n-ar fi sacadată şi absurdă, n-am iubi-o.
Citiţi şi
Un bărbat, două femei și mai mulți copii
6 semne că relația se apropie de sfârșit
Despre dragoste și bărbați, fără crize de emancipare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
