Prea multe pretenții totuși de la paravanul cu mantie. Oamenii se comportă ca și cum Viorica ar exista. Dar Viorica nu are cum să existe, așa ceva nu există. Oricărui om îi este frică să existe așa ceva?
Cu o elocință comparabilă cu a Elenei Ceaușescu, cu un vocabular la fel de bogat ca al unui sugar, Viorica ar trebui să ne lase moștenire un cuvânt care să desemneze incredibila inadecvare: dăncilă. E cam dăncilă săraca – e cam tot ce se mai poate spune.
Dar, deși dăncilă bine de tot, iat-o pe Viorica avântându-se cu curaj și în geopolitică. Bine strunită politic de șeful dumneaei de partid și de stat, condamnatul penal și inculpatul Dragnea, Viorica, neconflictuală cum e, s-a trezit și cu Orientul Mijlociu pe cap.
Presa o alintă pe Viorica, spune că gafează, atunci când vorbește o limbă română pe care nici Gabriel Oprea n-ar putea să o înțeleagă. Nu gafează. E analfabetă funcțional. Are cunoștințele de gramatică ale unei euglene verzi.
Ce poate să înțeleagă Viorica din conflictul palestiniano-israelian, când ea nu poate să deprindă acordul subiectului cu predicatul în limba maternă? Mister.
Ce poate Viorica să priceapă din ce a însemnat Al-Nakba? Ce o ști Viorica despre sunniți și șiiți? Despre saudiți și moștenirea politică a Imperiului Otoman?
La vasta dumisale cultură (nu de mărar, doamnă), desigur că are la degetul mic situația din Al-Quds, cum îi spun arabii, și știe Ierusalimul mai bine ca Montefiore.
E pur și simplu rușinos să ieși în lume cu așa o anvergură nulă. Videleana n-a fost în stare să vorbească niciuna dintre limbile în care Papa Francisc se descurcă (sunt vreo cinci, și toate îi sunt străine Vioricăi).
Viorica, izvorâtă din dragnismul cel mai adânc, trece drept om de stat, dar e de fapt o pată de rușine pe obrajii oricărui contribuabil român care a trecut de grădiniță.
Prestația dumisale ca om de stat nu e ridicolă. Am mai supraviețuit celor ridicoli. E periculoasă. Nu poți să te joci cu ignoranța abisală pe lângă cel mai însemnat conflict de pe suprafața pământului. Din așa ceva se nasc îndeobște catastrofele care contează și dincolo de Nădlac.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Toți acești proști plini de sine
”Nicăieri şi niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proști”
Despre farmecul burghez al discreției
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
