Câtă apă intră într-o ploaie și câtă răutate într-un suflet?

30 November 2020

Trebuie să vă povestesc ceva!

Eram zilele trecute într-un supermarket. În timp ce încercam să mă hotărăsc asupra unor produse alimentare, în spatele meu răsună puternic o voce de bărbat:

– Mi amore, si desidera acquistare e sapone? O detergente? (Dragostea mea, vrei să cumperi și săpun? Sau detergent?)

Curioasă, vorba aia, curiozitatea i-a împins pe unii să descopere America și pe alții să asculte la ușă, mi-am întors capul spre a vedea “personajele”.

Bărbatul, italian, părea în jur de 65-70 de ani, iar doamna care-l însoțea, o femeie mai tânără, 45-50 de ani, româncă sadea, elegantă, parfumată, cum îi șade bine unei femei.

Eu nu știu italiană, mă mai “murdaresc” pe la gură cu engleza și franceza (că doar suntem toți poligloți încă din scutece), dar italiana “îmi gâdilă urechea într-un mod plăcut”, cum ar spune Caragiale, ori de câte ori o aud.

©Shawn Andrew – Arrogant woman

Italianul împingea căruciorul încărcat cu diverse cumpărături, iar doamna de alături, vizibil plictisită, îi răspundea laconic la întrebări, întrebuințând un cuvânt în italiană și alte două în limba-i maternă.

– Si, aquistare detergent, italian tâmpit!

– E sapone? întreba blând bărbatul.

– Si… e sapone… Și o funie…

– Cosa?

– Niente! Niente!

Cine să-i mai înțeleagă pe oameni?

Relația dintre ei am bănuit-o: erau împreună! (sau cel puțin domnul respectiv lăsa să se înțeleagă acest lucru, “signora” mai puțin).

Poți să nu ai sentimente pentru un om, poți fi doar o persoană mercantilă, în contextul acesta de ce alegi să-l umilești?

Nu-i văzusem niciodată pe acei oameni, însă m-a deranjat faptul că femeia nu era deloc intimidată de ochii curioșilor din magazin, ba chiar continua să-l umilească pe bărbat, deși acesta nu înțelegea o iotă, ci doar îi zâmbea slugarnic, privind-o ca pe o floare de lotus.

Unde ne sunt dosite sentimentele nobile și bunul simț? Interesul poartă fesul?

Dar poate că lumea mea este una onirică…

Am fost dezamăgită de atitudinea doamnei, iar mirosul parfumului ei era acum, pentru mine, cu iz de petrosin.

Guest post by Mihaela Alina

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare

Ziua în care am divorțat de mama

Să-ți iubești destinul, chiar și când îți pare un dezastru

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro