“Dacă oferiți un fir de floare, faceți-o fără eternul celofan și sinistra fundă de plastic. Florile sunt frumoase oricum, nu le schimonosiți sau nu lăsați pe alții să o facă.” E rugămintea-strigăt disperat a Andreei Baniță, singura noastră Maître Fleuriste. Ce frumos sună, nu? Maestru florar, stăpânul florilor, cel care știe, le simte, le înțelege, le iubește, le mângâie, le adună în buchete mari sau mici împrietenindu-le pentru o vreme prea scurtă. Dar florile împerecheate de Andreea pot muri liniștite, și-au împlinit rostul. Au dăruit tot ce puteau dărui – miros, grație, culoare, și, mai presus de toate, mesajul înțelept al luxuriantei lumi vegetale lipsite de ierarhii – neasemănare și modestie în alăturare.
De unde vine Andreea? “Amintirile copilăriei mele… brațe de flori, lalele învelite în ziar, crizanteme, tuberoze și uneori și zambile. Au trecut atâția ani peste acele clipe și eu tot cu brațe de flori îmi încep zilele. Cred că mi-ar plăcea că de acolo de unde sunt ei să se bucure de flori tot așa cum o făceam când eram împreună.”
„Am avut copilăria perfectă. Toate senzaţiile pe care le am în acest moment sunt o urmare a celor de atunci. Cred că sufletul nu mi-a plecat niciodată de acasă. Este cea mai importantă zestre pe care o am. Ceea ce sunt şi ceea ce fac acum sunt o continuare firească a copilăriei fericite pe care am avut-o. Înclinaţia mea şi talentul pentru îngrijirea şi aranjarea florilor au fost potenţate de mediul creativ şi cald care mi-a marcat primii ani de viaţă. M-am născut într-o zonă viticolă şi tata a coordonat ani buni staţiunea de cercetare de la Drăgăşani. Cele mai frumoase excursii erau cele pe care le făceam cu tata să verificăm viile şi să privim oraşul şi Oltul din vârful dealului. Nicio plimbare nu se încheia fără o vizită la smochinul bătrân din vârf. Îmi mai aduc aminte de mirosul de lavandă, piersici, trandafiri căţărători englezeşti, mirosul lui Afon şi Gazal, „caii care trăgeau trăsura cu care ne plimbam eu şi sora mea printre plantaţiile de viţă de vie, pomi fructiferi şi flori de la staţiunea experimentală Dăbuleni, cea pe care a coordonat-o bunicul meu, Petre Baniţă. Apoi, de mirosul fraged al lalelelor, împachetate în hârtie de ziar, şi de crizanteme din casa bunicilor. Asociez casa în care m-am născut cu mirosul de narcise, flori de cais, mirodenii, de cozonaci şi prăjituri. Îmi aduc aminte şi acum ordinea perfectă din dulapul cu mirodenii al mamei. Este farmacistă şi totul era păstrat în perfectă ordine, etichetat şi ordonat. Apoi, când se apuca de făcut prăjituri, experimentam poveşti şi arome din diverse ţări – anason, scorţişoară, ghimbir, lămâie rasă, caise confiate… arome care îmi excitau imaginaţia şi visarea. Apoi evadam în seră cu o cană de ceai şi o bucată de prăjitură. Fascinant!… Şi acum, casa părinţilor, familia şi amintirile copilăriei sunt surse importante de inspiraţie la care mă reîntorc de fiecare dată cu drag. Este ciudat să vă spun că lucrul la care visez adesea este ziua în care mă voi întoarce în casa natală, să reconstruiesc sera pe care o aveam în copilărie, să grădinăresc, să pictez, să fac prăjituri şi să citesc?”. (fragment din interviul acordat Ancăi Negoiță, în 2012)
Acum înțelegeți de ce aranjamentele ei spun povești și au puterea de a înălța sufletul?
explozie
delicateţe
pentru o zi cu totul specială
armonie
la vie en rose
pasiune
spune-i că o iubeşti
momente de neuitat
norocoasă cea care prinde buchetul miresei 🙂
Sper ca acum, după ce ați gustat vizual din micile opere de artă, să nu vi se mai pară prețios nici titlul de Maître Fleuriste, nici că ceea ce face ea se cheamă oriunde în lume design floral haute couture. De care Andreea nu este deloc străină, pentru că la tot ce a acumulat într-o viață petrecută printre flori și oameni care le-au iubit, la talentul înnăscut, a mai adăugat, tot din pasiune, și cursuri de design în ateliere florale de referinţă din Londra şi Paris, sub îndrumarea unor mari maeştri. Ori asta înseamnă să-ți pese, să vrei mereu mai mult, să dăruiești lucuri bine făcute, să educi într-ale frumosului, să deschizi ochii oamenilor către minuni, să lași ceva în urma ta, oricât de trecător ar fi un buchet de flori.
De v-a plăcut ce face, o găsiți aici și aici. 🙂
Citiţi şi
N-am avut niciodată în curte brad
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
