Astăzi vă voi povesti despre ura aia viscerală, incontrolabilă, care face praf totul, distruge tot în cale. Despre uraganul Katrina al tuturor sentimentelor, urâciunea în stare pură, spurcăciunea spurcăciunilor… Ura femeilor!
Ora 14, o zi oarecare. Eu și încă doi bărbați stăm și analizăm starea de proges a unor chestii pe care le-am pus pe picioare. Timpul trece și hotărâm să chemăm și contabila să ni se alăture, tot aveam intenția să mâncăm ceva și, între timp, să ne prezinte și bilanțul și niște rapoarte. Apare Corina, contabila, o doamnă serioasă, căsătorită, doi copii, genul de femeie nici prea-prea, nici foarte-foarte, care n-a fost niciodată o frumusețe ieșită din comun, dar nici muma pădurii, și care a reușit să-și facă o carieră onorabilă, depunând multe eforturi. Se ia comanda, discutăm despre facturi, clienți, intrări, plăți etc. Se aduce comanda și, în timp ce mâcam, în local intră o tipă. Ce să spun, femeie de femeie! Înaltă, subțirică, delicată, rochiță șic, pantofior elegant, gleza subțire, gamba delicată, decolteul discret, bust generos, gurița cu un zâmbet superb, un chip luminos cu niște ochi albaștri-albaștri, limpezi, strălucitori și un păr creț-creeeeeeeț, bogat, care îi ajungea la o palmă de coapse. Pfui!!! Se așază la bar, își comandă o cafea și între timp răsfoiește cu interes revista Avon și mai notează câte ceva prin agendă. Probabil era studentă și își mai rotunjea veniturile vânzând cosmeticale, nu știu, habar n-am, doar presupun.
Ca un bărbat nesimțit, care am un fetiș declarat pentru crețe și mă pierd în fața femeilor care știu să zâmbească și au pe chip serenitatea aia nonșalant euforică, cad în extaz și se la spun comesenilor să mă ierte, pentru că a picat un înger din Rai și e cazul să savurez câteva momente perfecțiunea. Prietenii încep să glumească: hai, du-o acasă, e bună de dus și la popă, daca o iei mă bag să-ți fiu naș, dar nașu’ vede primul p*ța fetii, zi, bă, să punem bani deoparte pentru nuntă și alte poante din astea clasice, ca între holtei.
Dintr-o dată, peste chicotelile și ghionturile noastre, tună vocea Corinei: Tipa asta e fix p#la! Hăăă! Ce-ai spus? Și repetă pe același ton: Tipa asta e fix p#la? Adică, pardon, cum? Mie mi se pare superbă, e perfectă, îmi place, uite vorbesc cu băieții că-i bună de dus și la popă! Ce mai! La care Corina dă scurt sentința: Perfectă pe naiba, are nasul cârn!
Trebuie să recunosc, n-am mai mâncat nimic, stăteam cu ochii pe fată și îi pândeam fiecare mișcare, numai să o prind într-o poziție în care să aibă fața întoarsă perpendicular spre mine, să văd dacă are nasul cârn. Degeaba! O vedeam doar din profil… Nu m-am dat bătut și am apelat la un truc. M-am dus direct la bar, m-am proptit lângă ea și am cerut politicos nota de plată. Atunci și-a întors privirea spre mine și am observat și eu. Într-adevăr avea nasul cârn! Avea o deviație de sept, așa, de vreo doi milimetri, dar jur pe ce vreți voi că asta o făcea să aibă un aer și mai șic, era acea imperfecțiune care o făcea cu adevărat perfectă.
Am plecat apoi cu o stare confuză. Simultan, simțeam și un sentiment de plăcere, de bucurie, de exaltare, o ușoară îndrăgostire, o dragoste la prima vedere, să zic așa, dar și un sentiment profund de dezgust față de judecata criminală a Corinei. Nu puteam să nu fierb în sinea mea văzând atâta ură, atâta răutate din partea unei femei față de o alta, mi se părea că am asistat la o crimă, o oribilă crimă emoțională. Mereu am avut o stânjeneală față de ceea ce eu numesc scannerul din ochiul femeii, când e vorba de a observa și judeca altă femeie. Simțul ăsta al observației care vede și cea mai mică scamă m-a deranjat și cred că mă va deranja întotdeauna. Dar a da atât de ușor niște sentințe atât de drastice unei surate mi se pare că e un semn de ură aproape satanică. Pentru că, fără să vrei, ca bărbat, te întrebi de ce sunt capabile femeile. Te înduioșează cât de mult pot să iubescă, cât pot să dăruiască, dar te sperii de-a binelea când vezi și cât de mult pot să urască…
Citiţi şi
N-am primit niciodată flori de la un băiat…
Într-o parcare, dintr-o privire știi cine conduce mașina
Visează, gândește și acționează – deschide-ți o afacere!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
