Nu înţeleg femeile casnice. Nu vorbesc de mamele care stau în concediu de îngrijire a copilului, nici de cele care depăşesc puţin termenul de doi ani.
Vorbesc de cele care, pur şi simplu nu vor să lucreze, că le întreţin bărbaţii. Cunosc multe cazuri de femei care, după ce au născut, după ce s-a terminat concediul maternal, nu au mai revenit în câmpul muncii, din diverse motive. Că nu au cu cine să lase copiii. Oare au auzit de creşe, de grădiniţe sau chiar de bone, până la urmă? Că nu se duc să lucreze pe un salariu de mizerie. Serios? Toată lumea lucrează pe salarii de mizerie? Începi de jos şi, prin perseverenţă şi implicare, poţi ajunge departe. Dacă vrei. Că au copiii nevoie de ele. Da, am auzit-o şi pe asta. Dacă lucrezi, nu poţi să fii alături de copilul tău? Nu vorbesc de cele care lucrează zi lumină şi nu-şi văd copiii decât în weekend, asta e extrema cealaltă, la fel de nocivă, după părerea mea, ci de femeile care au un program de lucru normal şi ajung acasă, unde se pot ocupa şi de copiii lor.
Pentru toate aceste casnice, am o întrebare, pe care sunt convinsă că multe o alungă din gând de îndată ce apare: Ce faci dacă rămâi singură cu copiii? Din proprie experienţă, ştiu că asta se poate întâmpla într-o clipă, fără nicio avertizare.
Din ce te vei descurca? Ce faci când, după 20 de ani de stat acasă, te trezeşti că dispare unica sursă de venit din casă, iar tu ai de crescut un copil, sau doi, sau mai mulţi? Şi motivele pot fi multe. Cel mai grav e decesul. Da, oamenii mor, uneori pe neaşteptate. Şi, pe lângă durerea pierderii celui drag, te confrunţi şi cu lipsa banilor.
Poate te înşală soţul şi afli. Vrei să divorţezi, pentru că nu mai suporţi să-i speli chiloţii, când ştii pe unde umblă, dar nu ai din ce să te întreţii singură. Şi alegi o viaţă pe care ajungi s-o urăşti. Ce faci dacă apare violenţa conjugală? Sunt foarte multe cazuri de familii în care totul a fost roz la început, dar lucrurile au degenerat, fără cale de întoarcere. Ce faci dacă te părăseşte? Din nou, din variate motive.
Un venit al tău, oricât de mic, e indispensabil, după părerea mea. Îţi oferă o oarecare siguranţă, chiar dacă, în situaţiile de mai sus, ţi-ar fi greu să te descurci la început, obişnuită fiind cu mai mult. Dar asta, doar la început. După ce trece şocul, sunt convinsă că majoritatea se vor descurca foarte bine.
Să nu mai vorbim de satisfacţia pe care o ai când îţi cumperi ceva pentru tine, din banii tăi, din banii munciţi de tine, pe care nu ţi i-a dat soţul, ca apoi să te întrebe pe ce i-ai cheltuit.
„Mie nu mi se poate întâmpla, soţul meu mă iubeşte, nu m-ar părăsi niciodată.” Ce glumă bună !
„Soţul meu e sănătos tun, face mişcare, mănâncă sănătos, nu are ce să i se întâmple.” Accidentele vin pe neașteptate.
O cititoare
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
5 jocuri de iarnă pentru copii benefice și pentru adulți
Mama – în rolul principal al Eroului
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
