Căsătoria este exact ca Moş Crăciun

1 June 2015

george colangTrăim într-o lume a opţiunilor, nu a valorilor. Alegem între produse, la fel alegem şi între oameni, iar dacă nu ne convine ceva, ştim că oricând putem să ne lăsăm păcăliţi de iluzia de a găsi pe altcineva. E şi foarte simplu, nu? Ai Facebook, primeşti mesaje pe mail că nu ştiu câte persoane se află în raza ta, e pur şi simplu o desfătare libidinală, în care totul este sex… şi facil. Însă, ce se întâmplă cu mitul căsătoriei?

Dacă în postmodernitate nu mai avem valori, ci doar opţiuni, nu rezultă că divorţul este mult mai aproape de noi decât este căsătoria? În fond, idealul căsătoriei vine din lumi străine, nu se mai mulează pe o lume care se îmbată cu benzină şi viteză, nici nu mai are cum, totul este pecuniar, schimb, rată la bancă! Şi atunci, cum de mai există idealişti care cred în Moş Crăciun?

Fără un gram de înţelepciune, nu mai poţi vorbi de căsătorie. Dacă nu înţelegi că viaţa nu este un bibelou, aşa cum ţi se prezintă în reţelele de socializare, atunci ai toate şansele să alergi în gol, exact ca Sisif, după iluzia unor alegeri, uitând mereu că miza se află în faţa ta. Căsătoria are nevoie de prietenie, susţinere, angajament, iar asta înseamnă, într-un alt limbaj, să faci apel la valori morale. Păi, dacă totul este benzină, produs, mercantil, mai poţi să accepţi că omul de lângă tine nu este perfect? În fond, te duci la raft şi găseşti mereu alte opţiuni, este suficient să vrei! Iar Banca te susţine!

trouwen

Sigur că mai există căsătorie, dar oamenii ăştia fac un pact cu idealul lor. Aici, Sisif aleargă pe dos, face haz de necaz de situaţia lui şi o transformă cu adevărat în iluzie, mergând mai departe. Ei bine, pactul ăsta înseamnă să apleci urechea la valori fundamentale, să crezi dincolo de ce ţi se vinde în poveşti, să înţelegi din accidente că viaţa poate fi frumoasă, că nimic nu este, până la urmă, ideal, deci să te mulţumeşti mereu cu idealul de lângă tine, nu de dincolo!

Pe George îl găsiți tot aici.



Citiţi şi

Ești prea bună!

Oamenii vor să fie fericiţi, dar…

Cu ce m-am ales în viață

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Max / 1 June 2015 20:32

    Prin căsătorie, cică, ne unim destinele. Câți și, mai ales, câte înțeleg prin propoziția asta ca un clișeu obosit, că unirea destinelor înseamnă din două destine, unul singur? Comun. Aceeași viață, nu două vieți distincte trăite paușal. Aroganța de a rămâne același sau aceeași care ai fost înainte distruge orice armonie de cuplu. Când te căsătorești, încetezi să te mai cauți pe tine, asta trebuia să o fi făcut până atunci. Din momentul în care ai decis, îl cauți NUMAI pe celălalt, asta e, îmi pare rău, fetelor…!

    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro