Ce se întâmplă acum în Parlamentul României ne aruncă pur și simplu înapoi în haznaua istoriei. Dezincriminarea conflictului de interese și zidul făcut întru apărarea lui Titus Corlățean de o justiție care oricum numai dreptate nu face sunt pur și simplu flegme în ochii ideii de minimă decență.
Casa Poporului, acest palat izvorât din visul de grandoare al unui despot întunecat, este o anomalie, o monstruozitate. S-a născut din sânge, din delir și din frică. Era, deci, sortit să devină o Mecca a corupției. Casa Poporului a mutilat capitala pentru a deveni acoperiș pentru șlehtele de borfași care s-au tot perindat pe aici, desăvârșind prăbușirea României.
Sunt parlamentarii de-acum reprezentativi pentru noi, pentru corpul nostru comun? Da, sunt. Da – această adunătură de pușcăriabili care își dau, iată, mâna ca să târască între granițele legii ceea ce este însăși esența abuzului!
Parlamentul ca garant al unei societăți perfect injuste, care funcționează anormal, absolut discreționar, exclusiv după bunul-plac al puterii! Ce vreți mai mult? Bun-venit în democrația noastră originală!
Marilena Murariu – Originea lumii noi
Și, din nou, da, aceasta este oglinda majorității românilor. Așa, nu altfel, arată chipul nostru comun! Suntem gata să angajăm în familie, viața e o chestiune de parvenire, suntem pe barosăneală, boss, suntem doctori în impostură, suntem mereu gata să păcălim viața, să facem o combinație, o șmecherie, o românească, să comitem un mișmaș, să împlinim un hatâr, să luăm o șpăguță sau chiar o șpagă, că nu a murit nimeni din atâta lucru. Șpaga e bună, să iei e omenește, doar nu vreți să-mi spuneți că dumneavoastră trăiți din salariu…
Îmi este, deci, cu desăvârșire scârbă de această majoritate căreia nu îi pasă, cum nu i-a păsat nici atunci când doi tirani caraghioși și analfabeți dărâmau biserici, și case, și străzi, și cartiere și îi țineau în frig și în întuneric, ca pe niște șobolani.
Zilele acestea are loc, dincolo de cortina noastră de fudulie mizeră, o mobilizare exemplară pentru a convinge britanicii să voteze pentru rămânerea în Uniunea Europeană. Gândiți-vă o clipă cum ar arăta un referendum (în oricare țară din UE!) care să decidă dacă România mai merită sau nu mai merită să fie tractată în secolul XXI, în contra dorinței sale tot mai explicite de a rămâne în Evul Mediu timpuriu? Cine ne-ar regreta? Exact.
Exact această dâră de scârbă o lăsăm împreună în urmă. Fiindcă nu suntem victime, victimele merită compasiune, sprijin, ajutor, suntem complicii acestor pușlamale – ne zbatem ridicol, în plină sclavie pe feudele unor borfași și nici pe noi, și nici pe ei nu îi prea deranjează aspectul.
Tăcerea în fața barbariilor care se întâmplă chiar acum sub ochii noștri nepăsători ne scoate dintre oameni. Redevenim în comun o turmă de oi cu care se poate face orice, absolut orice. Și se face.
Societatea românească, acceptând șmenul ca patrimoniu al ființei noastre naționale, validându-l de la cel mai înalt nivel în stat, își semnează, definitiv, sentința. E o chestiune de timp până când încropeala care ne ține loc de țară pur și simplu se va surpa sub greutatea lașității noastre.
Casa poporului e casa de toleranță a poporului. Un popor mic, care a supraviețuit urât și nu a apucat, de fapt, să trăiască niciodată. Ar trebui să ne fie rușine, dar nu ne va fi.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Citiţi şi
Toți acești proști plini de sine
„Fă ceea ce trebuie!” – Juror #2
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
