În 1946, fumător “pasionat” fiind, George Orwell a scris un eseu în care compara costul fumatului cu cel al unui obicei pe cât de nobil, pe atât de sănătos – cititul. Şi a dovedit încă de pe atunci că cititul este mai ieftin. Şi eu sunt fumătoare. Ştiu, este un obicei stupid și îngrozitor de nesănătos, pentru mine şi pentru cei din jur. Dar este unul dintre puţinele obiceiuri stupide de care încă mă agăţ, iar ce-am citit m-a pus pe gânduri.
Chiar şi acum, cartea lui costă cât 30 de ţigări de-ale mele – nu cele mai scumpe pe care le găseşti pe piaţă, dar nici cele pe care le fumezi când eşti undeva în munţi şi pădurarul e singurul care mai are ţigări. Obişnuite adică. Lucru care m-a făcut să mă gândesc de două ori înainte de a mă implica în discuţii amicale cu prietenii în legătură cu preţul ridicat al cărţilor, în plină criză. Citind eseul lui Orwell, “Cărţi sau ţigări”, am tras însă o concluzie: nu costul ridicat îi descurajează pe oameni să citească. Avantajul fumatului este uşurinţa cu care un astfel de obicei poate fi consumat. Dezavantajul cititului este că nu poţi să stabileşti vreo relaţie între preţul cărţilor şi valoarea obţinută de la ele.
E incredibil de actual ce scria George Orwell în articolul din 1940, reprodus în carte, despre tendinţa generală de a crede că trecutul este mereu mai bogat în evenimente decât prezentul. Percepţia Primului Război Mondial (care începuse pe când el avea 11 ani) a fost mult mai puţin dramatică pentru el şi contemporanii lui decât cea a scufundării Titanicului, din raţiuni evident subiective, însă nu mai puţin reale. Abia la maturitate spunea Orwell că a înţeles că schimbarea poziţiei firului de mătase roşie, dispus în zig-zag şi prins cu pioneze pe harta Frontului de Vest din sala de clasă în care învăţase atunci însemna o piramidă de cadavre pe adevărata hartă a războiului.
De altfel, mai face câteva observaţii legate de şcoală şi de copilărie. Spre exemplu, scrie despre diferenţele dintre sistemul educaţional din vremea sa şi cel care se pusese deja în funcţiune în anul 1947. Internatul în care şi-a petrecut anii de şcoală este descris ca un loc al pierderii de timp şi bani şi încă un instrument de tortură al copiilor veşnic înfometaţi şi aflaţi la cheremul aberaţiilor profesorilor – toate acestea în numele disciplinei.
E, şi uite aşa mi-am dat eu seama că, dacă aş fi nevoită să renunţ la 30 de ţigări ca să îmi cumpăr o altă carte de-a lui, aş face-o fără să stau pe gânduri.
Citiţi şi
Ce mâncăm pentru a ne controla greutatea
Testele genetice – soluția pentru o viață lungă într-o stare bună de sănătate
Cum să gătim și să mâncăm sănătos, chiar și dacă ne plac fripturile și grătarele
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
