Trebuie să știți că au fost locuri și vremuri în care lumea purta de bunăvoie măști mai multe luni pe an… Dintr-un astfel de timp vine tradiția Carnavalului de la Veneția.
Carnavalul de la Veneția are o istorie veche de aproape 900 de ani – prima ediţie ar fi avut loc în 1162, dar este menţionat în scris pentru prima dată în 1268 şi autorizat în 1296, printr-un act al Senatului Republicii, prin care se consfinţea dreptul tuturor la distracţie înainte de Postul Paştelui. (Carnavalul se termină odată cu începerea Postului Mare, cu 40 de zile înainte de Paște.) Carnavalul ia amploare în secolul al XVIII-lea, pentru ca în 1930 să fie interzis de Mussolini. A fost reînviat abia în 1979 de artizanii care doreau să readucă sărbătoarea la Veneţia.
Și sărbătoare a fost în fiecare an de atunci… o explozie de culoare, muzică, dans şi bucurie. Manifestări stradale, concursuri de măşti şi costume, parade şi baluri mascate, un uriaş puzzle viu. Canalele Veneţiei, străzile înguste şi misterioase, podurile arcuite şi prezenţa gondolelor au fost de fiecare dată sursă de inspiraţie şi decor al multor și neștiute povești de iubire.
Până când a venit pandemia de coronavirus… În 2020, carnavalul a fost anulat, iar cel de anul acesta, plănuit între 6-16 februarie, a avut aceeași soartă – cancelled. Programul, spectaculos, ca întotdeauna, îl puteți vedea aici.
Iar în acest an, cu totul excepțional, Carnavalul de la Veneția poate fi văzut gratuit de oriunde din lume prin transmisiunile live de o oră și jumătate din fiecare zi de la ora 17.00 ora Italiei (ora 18:00, ora României). Este vorba despre petrecerile cu invitați speciali, interviuri, concursuri cu măști ce vor avea loc la palatul Ca ‘Vendramin Calergi, locul unde se află Cazinoul din Veneția și Muzeul Wagner (pentru că în acest palat a murit compozitorul Richard Wagner).
Deși subiectul măștilor în general a devenit unul sensibil, despre frumoasele măști venețiene putem vorbi fără resentimente. 🙂
Iată câteva tipuri și semnificația lor.
Cele două mari categorii sunt:
- măștile inspirate de Commedia dell’Arte
Arlecchino (cunoscut și ca: Truffaldino, Traccagnino, Bagattino, Tabarrino, Tortellino, Naccherino, Gradelino, Mezzettino, Polpettino, Nespolino, Bertoldino, Fagiuolino, Trappolino, Zaccagnino, Trivellino, Passerino, Bagolino, Temellino, Fagottino, Pedrolino, Fritellino, Tabacchino,
Brighella (cunoscut și ca Figaro, Scapin)
Burratino (alte nume: Pinocchio, Pedrolino)
Scaramouche (alte nume: Capitano Scaramouche, Capitano Metamoros, Capitaine Fracasse, Captain Horribilicribilifax, Ralph Roister Doister și Bobadil)
Colombina (cunoscută și ca Arlecchina)
Pantalone (Magnifico)
Pierrot (Pedrolino)
Pulcinella
Zanni
- măștile istorice de carnaval
Bauta (Larva, Casanova)
Dama ( Liberty, Olga, Valeri, Salome, Fantasia, Regina)
Gatto
Jester sau Jolly ca variantă feminină (Joker, Nebun, Bufon)
Moretta
Volto
Câteva dintre ele, mai jos.
Giovanni Grevembroch: “Măști”, acuarelă (secolul 18)
Considerată multă vreme masca venețiană tradițională și arhetipală, acoperă toată faţa, dar permite purtătorului să mănânce, să bea și să fie înțeles mai ușor când vorbește.
- Colombina
Colombina este companioana arlechinului. Este clevetitoare prin definiţie şi evident mincinoasă, dar întodeauna pentru o cauză bună. Tipul uman întruchipat este acela al femeii inteligente care ştie că trăieşte într-o lume a bărbaţilor, guvernată de legi făcute de şi pentru ei şi că doar o femeie deşteaptă şi vicleană le poate veni de hac. Masca popularizată de Commedia Dell’arte era albă cu un nas cârn, cu pete roșii stridente în obraji și acoperea jumătate de față, aspectul general era ușor vulgar, rochia era din petice viu colorate și în față, nelipsitul șorț alb, semnul de identificare al slujnicei.
Colombina este în mod tradițional o jumătate de mască, împodobită cu o varietate de pietre, pene și alte materiale. Adesea pictată în auriu sau argintiu, era purtată legată cu o fundă la spate sau ținută cu mâna în dreptul feței cu ajutorul unui băț.
- Arlecchino
Arlecchino este masca cea mai faimoasă a Commediei dell’Arte și a carnavalului. Costumul său din petice colorate, pălăria rotundă, masca neagră cu un cucui roşu în frunte sunt foarte uşor identificabile şi azi.
Arlecchino, ca personaj, a suferit transformări, de la servitorul prost, neghiob, mâncău, pungaş şi ignorant la tinerelul răutăcios, neobrăzat căruia nu-i lipseşte de multe ori o doză de cinism, îndrăgostit sau amant linguşitor, bufon de curte, slugă geloasă, fals prinţ, hamal, servitor, soţ ghinionist, vrăjitor. Cea mai iubită ipostază a sa este aceea de servitor descurcăreţ, care găseşte soluţie şi replică la orice problemă şi încurcătură.
- Moretta
Foarte populară printre femeile veneţiene ale secolului 18 și un puternic obiect al seducției. Știu, e greu să ne imaginăm că am putea fi mai atractive arătând mai puțin, fiind mai misterioase. Ca să nu mai spunem că a flirta cu o femeie care purta o astfel de mască era o adevărată provocare pentru că ea nu putea vorbi. De ce? Pentru că masca era ținută în poziție cu dinții – exista un năsturel pe partea interioară a măștii în dreptul gurii. Era un oval din catifea, fără sistem de prindere și fără tăietură în dreptul gurii. Numele îi vine de la “moro” care înseamnă negru în limba vorbită de venețieni.
Moretta a fost inventată în Franța și a devenit rapid populară în Veneția, fiind purtată tot anul. Masca era încă în uz în 1751 și a căzut în desuetudine după 1760.
- Volto – Larva
Volto masks © World Travel Connector
Foarte asemănătoare cu Bauta, era masca standard pentru bărbați. Volto înseamnă față, larva înseamnă fantomă. Era o mască albă dintr-o țesătură fină îmbibată cu ceară cu relieful 3D al feței, cu aspect de cioc din profil. Era mai ușor de purtat ca alte măști și întregea o ținută misterioasă formată din mantie și un tricorn. Anonimatul era asigurat.
Era masca cetățeanului, purtată de oamenii obișnuiți în timpul tuturor sărbătorilor încă din atichitate.
- Scaramuccia sau Scaramouche
Scaramouche fie un tânăr aventurier, fie un marinar destul de bătrân, un ofițer lăudăros, adesea spaniol, îmbrăcat elegant în capă, pălărie cu pene, cizme înalte, cu sabia la cingătoare, a fost întotdeauna favoritul. Spunea povești extraordinare despre cum a bătut o întreagă armată de turci și a luat cu el barba sultanului, dar când exista un indiciu de pericol real, era primul care fugea.
Medico Della Peste (doctorul ciumei)
Deşi macabră, este foarte populară. Medico della Peste, cu ciocul lung, este una dintre cele mai bizare și ușor de recunoscut măști venețiene, deși nu a fost de la început o mască de carnaval. A apărut în timpul ciumei care a lovit Veneția în 1630 ca metodă de a preveni răspândirea bolii. Design-ul frapant îi este atribuit medicului francez Charles de Lorme care a adoptat masca împreună cu alte măsuri de precauție sanitare în timp ce trata bolnavii de ciumă.
Medicii o purtau cu haină neagră cerutită pe dinafară, cizme lungi și mănuși de piele, iar acel cioc proeminent era umplut cu medicamente, condimente și esențe pentru a purifica aerul respirat și a ține ciuma departe. Ținuta doctorului era completată de pălărie care indica statutul social.
Mai multe despre istoria măștilor și a legilor date de-a lungul timpului în legătură cu purtatul acestora, aici.
***
Câteva reguli…
Să porți mască în Veneția secolului al 17-lea era un simbol al statutului social, iar folosirea ei era supusă unor reguli stricte. De exemplu, măștile erau interzise în afara Carnavalului și a altor specifice perioade de timp, sau în locuri sacre (biserici). Un bărbat nu se putea îmbrăca precum o femeie, nici femeile în bărbați, iar prostituatelor nu le era permis portul măștilor în public.
…și încă ceva
Urmăriți acest cont de instagram pentru detalii ale procesului de naștere a unei opere de artă.
Iar dacă ajungeți în Veneția și doriți să cumpărați o mască, verificați înainte acest site.
Citiţi şi
Stelian Tănase – De ce nu mai vor venețienii turiști
Bărbaţii aleg întotdeauna pe cine au ei chef. Şi se vor alege întotdeauna cu cine au ele chef
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
