“Cum se pare că vom avea o primă doamnă fit for the job, dacă sunteți de aceeași părere, vă rog să-i dăm o prietenească mână de ajutor. Mă gândesc că nimeni nu e cu adevărat pregătit pentru o asemenea poziție și, dincolo de rezervele naturale și dobândite de educație, bune maniere, inteligență emoțională, întotdeauna e loc de mai bine ori mai potrivit. Așadar, în câteva rânduri, 2-3 din așteptările voastre de la o primă doamnă într-un stat modern. Ele se vor lega apoi într-o colecție de repere pentru o conduită care să se apropie de normalul, dar și excepționalul acestei poziții. Vă mulțumesc pentru sprijin și îmi pun mari nădejdi în acest demers. Îmi place să cred că bunele intenții sunt mereu primite cu inima deschisă și că au o rată rezonabilă de absorbție.”
Asta le-am scris acum câteva zile unor femei în judecata cărora mă încred și pe care le apreciez – pe fiecare pentru câte ceva important și pe toate pentru întregul care respiră echilibru și măsură, cunoaștere și bun simț. Vă invit să citiți ce cred cele 12 românce deloc “furioase și judecătoare” despre rolul de primă doamnă și, cum sigur mai sunt și altele de spus, vă rog să o faceți și voi. Iar celor care vor gândi că e superfluă această întreprindere le reamintim că am vrut schimbare. În tot ce se poate schimba în bine spre binele general. La bună lectură!
***
Cristina Gheorghe Trâncă, Funcționar public internațional
Mai întâi, se pune întrebarea: vrem că nevasta Președintelui să fie vizibilă și să aibă un rol public? Eu zic că ar trebui să vrem! Nu numai că a venit vremea să ne descotorosim de complexul asta istoric păcătos, dar ne-ar prinde foarte bine investiția de capital uman în acest rol. Nici capitalul și nici rolul nu sunt de colea.
Nu, nu ai aplicat pentru acest job, nu ai fost intervievată și recrutată, dar iată că te găsești acum în această poziție. Ce ai de făcut? Pe scurt, you’ve got a hell of a job & you’ll have to make the best of it!
E un job ingrat: nu există o fișa a postului, nu are buget și nu dă puteri oficiale; în schimb, presiune cât cuprinde. Exact aceste “neajunsuri” sunt tot atâtea oportunități formidabile. Nu există job description? Nici o problemă, apreciază libertatea de a-ți defini și construi jobul, from scratch. Nu există buget? Înseamnă că ai a dezvoltă “planuri de afaceri” din cele mai creative. N-ai autoritate? Oficială, nu, dar altfel… în afară de limita decenței, a bunui simț și a legii, the sky’s the limit! Presiuni? Nu-mi fac griji, sunt sigură că vei găsi strategiile necesare pentru a le administra. Nu numai atât, dar gândește-te la sprijinul pe care-l vei primi – chiar dacă și el tot un fel de presiune va fi! Va dispersa o bună parte din tensiunile negative sau le va converti în energie și combustibil.
Ia la bătut drumurile României, la țară și în orașe de provincie. Femeile care au nevoie de un contact și o prezența dătătoare de încredere și, în esență, de un punct de sprijin, sunt mult, mult mai multe decât cele care se “confruntă” cu superfluisme de genul alegerii unei destinații cât mai exotice pentru concediu. Cele mai sănătoase idei vin din contactul nemijlocit cu realitatea. Mergi în școli de țară! Mergi în spitale amărâte de provincie! Mergi în piețe! Întâlnește-te cu ONG-uri și ascultă ce au de zis! Lista de subiecte e mare: protecția copilului, educație, sănătate, romi, tineri, ocupare profesională, valori românești tradiționale etc. Nu te teme de spreading yourself too thin – la un moment dat, temele se vor decanta și te vei lămuri unde și cum poți să faci o diferență. Sponsori se vor găsi. La fel, consilieri și experți adevărați. Go for it, girl!
PS1. Nu mă interesează cum te îmbraci și ce pantofi porți.
PS2. În corespondența cu editorul catchy am folosit acronimul FLOR, de la First Lady of România. Ne trebuie și chiar vrem și oare vrei sintagma “Prima Doamnă”? Poate ne spui la un moment dat.
***
Natalie Ester, Actriță Teatrul Evreiesc de Stat, București
Citeam “Pas cu Pas”. Găsesc printre rânduri o mărturisire a domnului Iohannis: “Soția mea, Carmen, mă sprijină în toate proiectele politice în care mă angajez și cred că niciun politician nu poate să facă o treabă bună dacă nu are sprijinul total al familiei. Viață noastră privată, atât cât e, nu are nimic extravagant, nici spectaculos.”
Am zâmbit. Și am admirat în gând simplitatea și modestia celui care este astăzi primul om al țării. Aș îndrăzni să îi insuflu îndrăgitei sale doamne curajul de a fi spectaculoasă. E o trăsătură splendidă care s-ar armoniza impecabil cu calitățile vizibile pe care le are. Aveți harul de a fascina și de a cuceri, stimată doamnă. Nu vă fie teamă să va transformați într-un model, să găsiți metode ingenioase pentru a ne inspira, pentru a ne mobiliză. Lăsați umbra pentru alții, ieșiți în față și dăruiți-vă strălucirea!
***
Monica Nistorescu, Consultant în comunicare și relații publice
Din păcate, România nu prea are experiență în materie de Prime Doamne, sau, mai bine zis, are experiențe nefericite în această materie… Ultima Primă Doamnă a fost Regina Maria! A urmat o Regină Elena umilită, dublată de o amantă victorioasă și veroasă, Elena Lupescu. Nu știu nimic despre soața lui Gheorghe Gheorghiu-Dej și știu prea multe și toate rele despre soața lui Ceaușescu, Elena și ea. Aș fi vrut din suflet o Ană pe care istoria nu ne-a dăruit-o decât fulgurant, într-o memorabilă zi de Paști… Am avut o Nina absentă, o Nadie discretă, o Marie timidă, nevorbitoare, cu ochi blânzi și triști, dublată de o Elenă despre care n-am nici un chef să fac comentarii aici și acum, că ne indispunem cu toții!
Îmi place această Carmen, profesoară de limba engleză în orașul meu natal, Sibiu.
Îmi place zâmbetul larg, neprefăcut, naturalețea, firescul, spontaneitatea, îmi plac veșmintele sobre, înveselite de fulare de mătase, îmi place silueta zveltă, vivace. Îmi place că e dascăl, cum au fost și părinții mei, și eu, la origini.
N-am nimic a cere de la proaspăta Primă Doamnă pentru că nutresc convingerea fermă că va înnoda firul rupt de atâta vreme și ne va da tot ce așteptăm de la ea!
***
Liliana Angheluță, o femeie din diaspora, autoarea cărții “Cireșe amare”
Au fost ani buni în care am crezut că totul e pierdut, că România se scufundă, că nu mai e nimic de făcut! Deodată, scânteia! Lumina!Ne-am ridicat, ne-am îndreptat spatele încovoiat şi am schimbat mersul roţii. Incredibilă victorie: avem un preşedinte demn de respect. Dar avem şi norocul de a avea o primă doamnă pe măsura sa şi a timpurilor noi.
Frumoasă, deşteaptă, discretă, modestă… ce să-i urăm noi?! Să rămână aşa cum e. Cu picioarele pe pământ. Să nu piardă contactul cu realitatea, cu strada, cu oamenii. Prima doamnă are propria strălucire şi propria valoare, nu împrumută din lumina nimănui şi nu se bucură doar de a fi “cea de la braţul preşedintelui”!
I-aş propune să facă un tur al diasporei, am aştepta-o cu drag şi ne-am bucura să vorbim aşa, ca-ntre femei, să-i povestim doruri, necazuri, vise! Nimeni nu a făcut-o până acum! Dar cred că ea o va face. Pentru că ar fi frumos şi normal să cunoască această parte nevăzută a României. În rest… numai de bine!
***
Mihaela Miroiu, Politolog
Prima doamnă/Primul domn
Rol principal: să îi aducă mereu aminte de unde a plecat; să îl/o ajute să nu se dezumanizeze din cauza puterii; să îi sprijine dreapta judecată; să îl/o ajute să nu deznădăjduiască; să îi filtreze influențele și să înlăture corupătorii și lingușitorii; să se abțină de la orice formă de grandomanie; să fie un exemplu de verticalitate, echilibru, sprijin și speranță.
***
Cristina Simion, Galerist și curator Tiny Griffon Gallery
Îmi dau seama că, în 25 ani de la dispariția “odioasei și sinistrei”, e prima oară când mă gândesc la subiectul Prima Doamnă. Iată, pe scurt, ce cred. Că principalul atribut al unei Prime Doamne este decentă. Evit să folosesc cuvântul elegantă, deși acesta e întâiul care mi-a venit în minte. Dar elegantă e un cuvânt urban și oarecum aristocratic, cu care poate nu se identifică multe dintre femeile muncite și împovărate de griji ale României. Rămân, așadar, la decentă. Îmi dau seamă, privind înapoi, că toate cele trei prime doamne pe care le-am avut, după lunga, îngrozitoarea domnie a Elenei Ceaușescu, au fost decente. Ele nu m-au dezamăgit profund, spre deosebire de soții lor, dar nici nu m-au impresionat. Au fost prea discrete. Simt, însă, că a venit momentul că o Prima Doamnă a României să fie mai puțin discretă. Evitând stridențele, cred că o Primă Doamnă poate fi un model alternativ vedetelor de televiziune și cântărețelor care ne inundă ecranele, memoria și copertele. Cred că poate, implicit, să promoveze valori sănătoase și branduri românești, de la alegerea ținutelor (și avem designeri talentați în România!), la selecția evenimentelor la care să participe, de la inițiative caritabile la exemplul personal. Cred că doamna Iohannis are toate datele pentru a deveni un model aspirațional corect – și mă opresc aici, căci nu doresc să mă lansez în evaluări la care oricum alții s-au grăbit, ci doar să precizez că sunt plină de speranțe în direcția asta. La fel cum cred că poate să contribuie cu inițiative bine plasate în zona sa de expertiză – educația – , dar și aici presupun că va primi o mulțime de sugestii. Așadar, mă îndepărtez de stil, cultură și educație și propun înființarea unei mici grădini de legume și plante medicinale la Cotroceni. Știu, nu e o idee originală, dar comparația cu Michelle Obama ar putea să treacă dincolo de ținută, nu-i așa?
***
Cristina Stihi, High-stakes communication & PR
Premise: avem de-a face cu soția cîștigătorului unei funcții concrete, într-o țară reală – nu cu o regină, nu cu un star de cinema, nu cu moștenitoarea vreunui imperiu. ea trebuie să fie adecvată planului și rolului soțului ei, în contextul unui stat-șantier (foarte prost administrat pînă acum).
1. Soția președintelui este un catalizator. Asta înseamnă să aibă planul propriu de activități. Nu ramificat, ci mai degrabă precis. Sugerez trei direcții: una productivă (în zona de business), una din zona drepturilor omului (ex.: recalificarea resursei umane de peste 45 de ani, situația imigranților din România), un hobby personal (dacă se poate nu călăria sau haute cuisine). La sfîrșitul mandatului soțului, să fi creat și consolidat niște comunități lucrative și influente în societatea civilă.
2. Soția președintelui folosește cu egal de mare artă cuvintele DA și NU. Ea știe să intervină și să evolueze cu scop precis, în spațiul public, la momentele cheie din activitatea soțului ei. Momentele cheie sînt rare și importante.
3. În lucrul cu consultanții de imagine (sau de orice alt fel), soția președintelui știe ce și cît să ceară. Ea nu se dă vreodată pe mîna cuiva, nu fuge de realitate și nu face excese. Pe de altă parte, consultanții buni prețuiesc distanța sanitară într-o relație profesională – ei nu se dau de ceasul morții să devină prieteni din leagăn cu clienta lor. Din contră, îi subliniază acesteia independeța în fața alegerilor.
Notă: există întotdeauna soluția Maria Băsescu – una sigură, curată, necomplicată și pretabilă pentru orice temperament rezonabil.
***
Sandra Pralong, PhD, Președinte Fundația SynergEtica
Am început să mă feresc să dau sfaturi nesolicitate, așadar n-o să-i sugerez Primei Doamne “ce” trebuie făcut… Mă simt mai liberă să spun “cum” cred eu că ar putea contribui la schimbarea mentalităților. Prin însăși maniera în care își alege partenerii (fie ei ONG-uri pentru proiecte sau designeri pentru haine) poate transmite un semnal: de exemplu dacă enunță public criteriile după care va selecta, apoi dă o șansa egală tuturor celor care îndeplinesc aceste criterii, și, de asemenea, face loc, periodic, unor nou veniți, ne arată meritocrația în acțiune. În gereral, e preferabil ca “Oficiul Primei Doamne” să-și ofere patronajul sau să facă proiectele sociale în parteneriat cu beneficiarii în loc să le facă direct sau în locul lor. Pe scurt, văd Oficiul sau Biroul Primei Doamne ca pe un adevărat “reflector” care pune în lumina ce fac alții bine, dând astfel un exemplu tuturor.
***
Miruna Munteanu, Jurnalist
Într-o Românie încă traumatizată de amintirea ”Cabinetului 2”, o primă doamnă este obligată să fie o prezență discretă, fără ambiții de prim-plan mediatic. În rest, pentru doamna Carmen Johannis am un singur sfat: să nu se ia după sfaturi! Să-și păstreze firescul și naturalețea (care-i stau foarte bine) și să-i trimită elegant la plimbare pe toți cei care se vor oferi să o transforme în Jackie O, Hillary sau Michelle Obama.
***
Dana Marca, “România mărturisită”
România are o imagine nefericită pe anumite teme în percepția altor state. Din păcate, campaniile de imagine care s-au derulat până în prezent au eșuat în a remedia această problemă. Mi-ar plăcea ca prima doamnă să preia inițiativă pe o serie de teme și să susțină campanii care să corecteze imaginea României în conformitate cu realitatea.
Cu titlu de exemplu m-aș referi la tematica copiilor orfani, adopțiilor, traficului cu ființe umane etc. Multe din aceste domenii se confruntă cu constrângeri inerente, sistematice, unele fiind generate de rețele de trafic funcționale pe trei continente spre exemplu. În cazul din urmă, România este doar o verigă într-un complex sistemic, și este evident incorectă atribuirea acestor probleme ca amprenta identitară. În egală măsură, nu este eficientă lansarea de campanii care să nege sau să ignore o realitate. Așteptarea mea este ca implicarea primei doamne să aducă mai multă claritate, corectitudine și eficiență în gestionarea structurilor necesare pentru remedierea situației și o reflectare corectă în planul mediatic.
O temă de importanță majoră pentru prima doamnă ar fi conturarea unui profil al femeii românce, din perspectivă identitară. Nu militez pentru o abordare feministă și nici naționalistă, ci pentru o preocupare de a identifică repere morale că amprenta identitară: ce te face să te distingi de alte femei, ce este caracteristic româncelor… și care ar putea să le facă să fie mândre de faptul că s-au născut în România.
***
Aurora Martin, Consilier Superior Comunicare și Relatii Internaționale, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Dacă ne uităm în urmă, la Primele Doamne ale României post-decembriste, niciuna dintre ele nu s-a impus ca personalitate pregnantă în viața publică. Au adoptat mai degrabă modelul soției lui Abraham Lincoln, Mary, care se considera mulțumită cu viața domestică și declara: I do not belong to the public!
Aparițiile lor discrete s-au limitat la însoțirea Președintelui fie pe parcursul vizitelor sau primirilor oficiale, fie, în cazul ultimei Prime Doamne, pe parcursul vizitelor electorale.
Găsesc două explicații ale acestor prezențe mai mult simbolice: prima este legată de personalitatea individuală, de tipul de relație de cuplu și de opțiunea personală (și asta mă duce cu gândul la o afirmație a Laurei Bush: Rolul Primei Doamne este să fie ceea ce ea alege să fie și să facă ceea ce îi place să facă). A doua explicație trimite către respingerea, la nivel de subconștient colectiv, a modelului Elena Ceaușescu, a cărei prezență abuzivă și excesivă pe scena politică a denaturat percepția asupra reprezentării femeii în spațiul public. Faptul că se discută acum despre așteptări din partea Primei Doamne reflectă nivelul tot mai ridicat de normalitate către care se îndreaptă societatea românească.
Imaginea cuplului prezidențial pe scena publică deja inspiră trăinicie, bun simț, decență și respect pentru valoare. Este de așteptat, în consecință, ca Prima Doamna, prin exemplul pesonal, să fie un reper moral autentic, dar să și promoveze acest model individual la nivel de societate, dat fiind că afirmarea superficialității, imposturii, tupeului și indecenței a deformat reprezentarea imaginii femeii, conducând către o îngrijorătoare confuzie de valori.
Văzând-o în a doua zi după alegeri cât este de conștiincioasă și cât de atașată de elevii săi, tind să o asociez modelului lui Cherie Blair, soția lui Tony Blair, care și-a continuat activitatea de avocat, căutând să rămână femeie de carieră și să facă față și îndatoririlor oficiale. Ca profesor, e mai greu, însă, și, fiind o persoană activă, mă aștept să o văd implicată în campanii sociale și umanitare și în proiecte care să susțină educația, promovarea tinerelor talente, a drepturilor femeilor, încurajarea voluntariatului…
Scena internațională oferă destule exemple, de la Eleanor Roosevelt, care s-a folosit de poziția ei pentru a vorbi despre pace, justiție, egalitate pentru femei și despre nevoile oamenilor simpli, la Danielle Mitterrand, Bernadette Chirac, Hillary Clinton și până la Michelle Obama, care este implicată în campania de combatere a obezității la copii printr-o alimenație sănătoasă și prin exerciții fizice sau Carla Bruni, care, pentru a împiedica un scandal diplomatic între Franța și China, a mers ea însăși să îl întâlnească pe Dalai Lama.
Deși nu nu avem un model românesc de Primă Doamnă, există, totuși, un model românesc feminin care, în ultimii 25 de ani, a îmbinat exemplar implicarea activă în schimbarea profundă a societății (prin susținerea a nenumărate cauze și dezvoltarea de proiecte pe diverse paliere sociale) cu reprezentarea protocolară și promovarea diplomației regale: Principesa Margareta. Mă aștept ca Prima Doamnă a României să găsească inspirație atât în programele dezvoltate de Fundația Principesa Margareta și în valorile promovate de Casa Regală, cât și în conduita Principesei Margareta și să nu excludă posibilitatea promovării unor proiecte comune.
***
Noemi Meilman, Fashion PR & blogger
Mi-ar plăcea că Prima Doamnă să se implice în multe campanii sociale. Și să poarte creații de la designerii români, valul de copii talentați. Și să promoveze tinerele talente din muzică, teatru etc. Sunt sigură că se va descurca de minune, mie mi se pare că este o femeie extraordinară. Ca look, o văd în stilul Jackie O.
Citiţi şi
Reflexul urărilor de bine în epoca înstrăinării
Nimic nou sub soare: ignoranța în marș
“Doamne, nu am înțeles niciodată de ce. Acum înțeleg”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
