O parte a populației României este zilele acestea extrem de afectată de ceea ce par a fi fustele și rochiile strâmte, mulate pe curul primei doamne, doamna Iohanis.
Este vorba desigur de acel fragment de populație priceput și versat în chestiuni de protocol, de cumsecădenie și rafinament vestimentar, respectiv unii din renumiții noștri stiliști, câțiva părieriști de profesie, babele de la țară și unele din doamnele cărora genul acesta de vestimentație nu li se potrivește, din rațiuni de decență și bun gust.
Deși eu însumi sunt un părierist, sunt unul destul de tolerant, așa că nu o să încerc să conving pe nimeni de faptul de care sunt convins, respectiv că unei femei frumoase cu forme îi stă bine la fel de bine în haine strâmte pe cât îi stă, unei grase, cu iașmalâc și cu burkă.
O să exprim doar gândul că de când, urmare a votului popular, doamna Iohanis a intrat în viața mea, există porțiuni de actualități și de telejurnal care chiar merită vizionate și aici nu mă refer desigur la interesantele, deși pe undeva soporificele, discursuri ale soțului domniei sale.
Viața mi-a arătat că, printr-un anume sistem de clasificare, femeile pot fi împărțite în două categorii – respectiv cele care iubesc și cele care urăsc p*la (categorie care le include și pe cele cărora le este indiferentă).
Doamna Iohanis face, în opinia mea din prima categorie. De obicei femeile care au grijă de aspectul și sex appealul lor și care trimit prin machiaj, alegeri vestimentare, atitudine, zâmbet și lejeritate, semnale pozitive fac, în opinia mea desigur, parte din această categorie.
Sigur am reținut faptul că motivul pentru care ele se aranjează și arată bine nu este legat în mod direct de organul aprecierii masculine, că de fapt este vorba de cât de bine se simt ele cu ele însele, de dreptul feminității lor de a ecloza, de self respect, bla, bla, bla.
Este o categorie minunată de femei, pe care le admir dintotdeauna și o fac asta nu doar din motivul că aș vrea să le-o pun la marea lor majoritate, ci pentru că ele sunt cele care motivează și înfrumusețează viața unui bărbat normal; ele sunt redutele care trebuiesc cucerite, generalii care ne trimit în bătălii și stăpânele care trebuiesc servite, dacă ești suficient de norocos să fii ales.
Și există desigur cea de-a doua categorie. A celor care recunosc vulgaritatea când dau de ea. Care nu s-ar lăsa necinstite nici de cea mai frumoasă p*lă de pe pământ (nu că domnia ei ar fi manifestat vreodată un minim interes) și care consideră că, numai pentru că le curg balele și li se deformează slipurile pe plajă, bărbații sunt cu toții niște obsedați (ceea ce nu este, desigur, o nedreptate decât prin conotația adânc negativă pe care respectivele doamne o dau termenului de ”obsedat”).
Mie nu îmi place prea mult această categorie de persoane și, deși nici nu prea cunosc alte persoane care să le placă, presupun că de fapt acestea există.
Ca urmare, mă bucur de faptul că doamna Iohannis este așa cum este și îmi place să cred că va continua să ne arate cum trebuie să fie o femeie capabilă de a pune un zâmbet pișichier pe buzele unui președinte.
Citiţi şi
Pentru toate femeile care se apropie de 50 de ani
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
