Cum ar fi dacă ai munci numai de luni până miercuri și să trăiești bine? Să fii apoi de capul tău de joi până luni – weekenduri lungi în fiecare săptămână – fără să te bată nimeni la cap cu chestii de serviciu?… Să nu faci ore suplimentare şi să nu fii deranjat cât ești în vacanţă? Să te pensionezi începând de la 50 de ani, dacă vrei, și să ai o viață îndestulată în continuare? Ți se pare un vis, nu-i așa? Ei, bine, asta chiar se întâmplă și nu prea departe de noi. Olanda, aflată în topul ţărilor unde se trăieşte cel mai bine, este cea care are un popor foarte mulțumit, în general, și copiii dintre cei mai fericiți din lume! Secretul să fie oare cu cât mai casnică (dedicată familiei) femeia, cu atât mai bine?
Se pare că da, pentru că 76.6% din femei (de trei ori mai multe decât media europeană) muncesc mai puţin de 36 de ore pe săptămână! Dar nici bărbații nu se omoară cu munca, dacă e să comparăm procentul olandezilor care au un part-time job – 26.8% – cu cel al mediei europene, de 8,7%. Altfel socotit, dacă în țările membre ale UE doar o cincime din populaţia aptă de muncă are un job part-time, în Olanda peste jumătate din cei apți de muncă lucrează în acest sistem.
O cititoare care lucrează (full time) de 5 ani în Olanda și căreia i-am cerut o părere despre subiect ne-a răspuns următoarele: “Ar trebui adăugat că le ajung banii și pentru că sunt cumpătați-zgârciți. Își mănâncă negrul de sub unghie. Nimeni nu aruncă mâncare, lucruri, dacă sunt numai jerpelite, dar încă funcționale. Jerpelit is perfectly fine, de la sacoșa de cumpărături, la tricouri etc și până la rablele de biciclete. Nimeni nu lasă 5 cenți la supermarket, bacșișurile sunt modeste (regula de 10-15% la restaurant nu se aplică: la o masă de 35 de euro, e ok să lași 50 de cenți sau nimic, nu se miră nimeni, nu se uită urât; când lași 10 euro la pedichiură se uită la tine cu niște ochi cât farfuriile) sau inexistente. By the way, 5 cenți: spre deosebire de Germania, unde primești rest de 1 cent sau 2 cenți, în Olanda, cea mai mică monedă în circulație e de 5 cenți.”
Comentează cineva? 🙂
Cum se face totuși că part-time-ul e atât de răspândit în rândul femeilor în aceste timpuri în care parcă toată lumea a înnebunit de prea multă muncă, mai bine sau mai prost plătită, și prea puțin timp liber? Ei, bine, olandezele s-au integrat târziu pe piaţa muncii. Comparativ cu alte ţări, puţini olandezi au plecat în războaiele secolului XX, astfel că femeile nu au fost nevoite să muncească în fabrici, așa cum au făcut americancele și englezoaicele. Iar apoi, într-o țară mică și prosperă, puține familii de olandezi aveau nevoie de un venit dublu pentru a duce o viaţă confortabilă. Așa se face că abia la sfârșitul anilor ’80 olandezele au început să lucreze și, atunci, majoritar în sistem part-time. Statul a negociat cu angajatorii pentru a se asigura că noile joburi cu normă redusă se bucură de aceeaşi poziţie legală și apreciere ca cele cu normă întreagă, iar din 2000 legea dă chiar dreptul tuturor cetăţenilor de a solicita un job part-time.
Citind toate acestea, am putea înțelege că în Olanda umblă câinii cu covrigi în coadă, că fetele cresc doar ca să aibă grijă de copii, de ele, și să lucreze, dacă vor, part-time și după un program convenabil, stabilit tot de ele, că n-ar prea exista în general dorința de a munci și nici educația nu s-ar face în acest sens. Greșit. Pentru că, de exemplu, chiar copiii proveniţi din familii bogate sunt obişnuiţi să muncească pentru a-şi croi singuri un drum în viaţă, chiar dacă aleg să o facă… part-time. , iar “statul” acasă pentru a avea grijă de copii rămâne în continuare printre cele mai solicitante îndeletniciri, oricât au evoluat industriile și politicile de sprijin ale mamelor. Cert e că această alegere are și un preț, pe care unele dintre noi l-ar considera prea mare: olandezele nu prea acced în pozițiile de top management, unde, în 2015, doar 6% erau femei.
Dar se pare că acest gen de emancipare nu e tentantă pentru olandeze. Nici vorbă de război între sexe pe acest subiect! Dimpotrivă, doamnele Olandei luptă să-și păstreze dreptul de a munci mai puțin. Chiar dacă 25% dintre ele nu fac destui bani pentru a fi independente financiar, rămân printre cele mai fericite femei din lume care cresc copii dintre cei mai fericiți din lume.
Până la urmă, ce contează în această viață, doamnelor? 🙂
Citiţi şi
Într-o parcare, dintr-o privire știi cine conduce mașina
Christian Dior și WC-ul din fundul curții – Eleganța vieții pe trepte de contrast
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
