Neglijăm timpul… și rău facem. Timpul nu se cumpără, timpul nu ne scuză!
Până în dimineața asta, nu credeam că „ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim a doua oară”, cel puțin nu mi-am pus niciodată problema unui zbor pierdut:)). Cu atât mai mult, nu credeam că cinci minute ar fi atât de importante. Dacă nu pierdeam nenorocitele alea de cinci minute, nici acum nu le știam valoarea.
Mereu am gândit mai în profunzime, credeam că viața îmi dă a doua șansă, doar trebuie să-mi doresc foarte mult. Păi… și la ce-mi folosea mie dorința acum? Ajunsesem la cinci minute după închiderea porților. Nici măcar ochii mei și datul din gene, care mă scoseseră din situații dificile până acum, nu mai aveau efect. Practic, mai aveam 15 minute până la decolare. Dar ce să faci și cu-atâta dorință? Nu, mami, nici asta nu merge oricând.
M-am resemnat, am luat firul de la început, să-mi dau seama unde greșisem. Nu m-am văzut de la început singurul vinovat. Clar, taximetristul ăla cu poveștile lui de viață fusese vinovatul. De ce nu s-a grăbit? Băi, stai… omul m-a întrebat la un moment dat dacă vreau să se grăbească, moment în care nici măcar nu m-am uitat la ceas, i-am spus atât: „Nu ne grăbim, e timp”. Timp estimat greșit de mine.
Avea taximetristul ăsta niște povești de viață care m-au captivat cu totul, n-am realizat că timpul trece în defavoarea mea.
Mai am vreo patru ore până la următorul zbor, timp suficient în care să fac o corelare mică între timp și om.
Cred că singura modalitate prin care învățăm valoarea timpului, este chiar pierderea lui. La fel e și cu oamenii, nu? Nu vezi adevărata valoare a unui om, până în momentul pierderii lui.
Timpul ne este cel mai bun prieten, dar și cel mai mare dușman. Ca orice prieten adevărat, el ne învață cum să uităm, ne vindecă, ne ajută să evoluăm, face atât de multe pentru noi dacă știm să-l apreciem. În schimb, dacă nu-l valorificăm, el trece pe lângă noi, lăsând în urmă frustrare și neputința de a-l întoarce.
Încercând să-mi iau lecțiile și să merg mai departe, mi-am dat seama că am pierdut doar un zbor, dar am învățat valoarea timpului pierdut.
Guest post by Ieana Vișan
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Reflexul urărilor de bine în epoca înstrăinării
Nimic nou sub soare: ignoranța în marș
“Doamne, nu am înțeles niciodată de ce. Acum înțeleg”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
