Rodica Nina Secelean, cadru didactic, a scris rândurile de mai jos.
“Din nou despre ministeriabili
A venit, din nou, rândul ministeriabililor să îi blagoslovesc. Acum câteva minute mi s-a umplut paharul. Și, dacă nu spun ce am de spus, mă sufoc.
De 31 de ani aștept să se întâmple ceva în acest sistem a cărui parte activă sunt. De 31 de ani, fiecare schimbare de guvern ne-a fericit cu alt ministru și alte reforme. Uneori, același guvern ne-a fericit cu 2-3 miniștri pe sistemul “fără număr”. Cei mai mulți profesori universitari ca Marga, Miclea, Andronescu (jur că nu mi-i amintesc pe toți), alții nedefiniți că Funeriu, penultima Anisie, provenind din preuniversitar și din nou un universitar Sorin Cîmpeanu. Sincer, nu prea mi-am făcut speranțe dar am fost trasă de urechi că eram Toma Necredinciosul și le-am acordat credit.
N-a durat mult până când Anisie și-a închinat mandatul părinților și elevilor. Au urmat o serie de acțiuni care nu numai că ne-au năucit pe toți, dar ne-au și băgat în ceață și ne-a arătat că doamna avea orice intenție, numai de a face ceva constructiv, nu. Ascultat pe la uși, luatul cu asalt al unui profesor în plin proces instructiv-educativ, umilirea cadrelor didactice, m-au făcut să înțeleg că singura preocupare a noului ministru era colectarea de voturi pentru partidul domniei sale, ceea ce, din punct de vedere politic, este de admirat.
A urmat Sorin Cîmpeanu. Sobru, elegant, cumpănit în exprimare. O adevărată binecuvântare după stridenta Anisie.
Curând Cîmpeanu ne-a lovit cu aroganța dumnealui. Transformat în colindător profesionist, a început să bată televiziunile în încercarea de a explica haosul absolut pe care a reușit să îl provoace de la preluarea mandatului. Niciodată de când există școală în România structurii anului școlar nu i s-au adus atâtea modificări. Ministrul a reușit să o modifice de trei ori în două zile. A recunoscut că învățământul la distanță nu este benefic și că există numeroase lacune în învățare care vor trebui recuperate. Serios? Noi profesorii habar nu aveam.
Dar pe mine, ca profesor, această recunoaștere mă lasă rece. Pe mine mă interesează că un mare număr de copii nu dispune de mijloacele necesare învățării la distanță. Tabletele mult promise sunt bune pentru video call, dar pentru redactarea unor teme, referate, prezentări… nu prea. Pentru acestea este nevoie de unități PC sau de laptop. În plus, e nevoie de o multifuncțională. Nu obligatoriu, dar ar fi ideal. Cel mai important este însă ca aceste mijloace să aibă programe de operare preinstalate, cu licență, iar dacă au sisteme free, Linux, Ubuntu… copiii să știe să le utilizeze. Este valabil și pentru profesori. Nu văd de ce ar trebui să știu eu să folosesc platforme educaționale, să creez jocuri și activități interactive online, atâta timp cât eu la școală/grădiniță NU AM nicio dotare de secol XXI. Personal, am instalat internet pe banii mei, calculatoare (trei bucăți) din banii mei, televizoare din banii mei, DVD – player din banii mei, imprimantă și multifuncțională din banii mei, videoproiector, tot din banii mei. Pe toată perioada de online, acasă, am lucrat pe echipamentele mele, curentul meu, netul meu. Este ok! Nu mă plâng, dar m-am cam săturat să fiu folosită drept scut pentru neputința ministerului de a-și face treaba. Au trecut 14 luni și noi încă auzim că se vor lua măsuri și că ministerul moare de grija copiilor și a noastră. Deocamdată știm doar că vom avea examene de EN și BAC în condiții de siguranță (care sunt acelea concret, habar nu avem nici noi, dar nici ministerul).
În rest… ministrul meu s-a transformat în ambasadorul vaccinării. Se pare că nu mai există nicio altă problemă în sistem.
Îl aud în fiecare zi cum o scaldă cu instaurarea obligativității vaccinării. A ajuns să arunce în spațiul public (prin vocea reporterilor de la DIGI24, televiziunea de serviciu) că li se va interzice exercitarea profesiei celor nevaccinați. A devenit ministrul meu maestrul discriminării.
Să nu fiu înțeleasă greșit. Nu sunt împotriva vaccinării. Dar sunt total împotriva constrângerilor de orice fel. Fiind educatoare, îmi permit să îi spun ministrului meu că orice începe cu “trebuie” sau “dacă nu faci… te pedepsesc ” provoacă rezistență și refuz.
Cât despre sintagma ” Sper să înțeleagă de vorbă bună”…. Domnule ministru….aveți în fața dvs oameni maturi, oameni care stau zilnic în fața a sute de elevi și părinți. Credeți că ne sperie astfel de amenințări voalate?
Dar minunile din seria ce vrăji a mai făcut ministrul meu nu se termină aici. Într-un interviu acordat la Realitatea (dacă nu e DIGI, e Realitatea) că educația a pierdut o finanțare de milioane de euro din proiectele pentru redresare și reziliență, dar au mai pierdut și alte domenii. Stau și mă minunez. Acesta este omul care spunea că are demisia pe masă, dacă nu primește finanțarea corespunzătoare? Se pare că da.
Se pare însă că nici acest ministru nu are nici cea mai mică idee despre problemele și lipsurile din școlile românești.
Avem școli care se prăbușesc și că în acest an de pandemie s-au degradat și mai mult. Nu mai avem laboratoare și cabinete, nu avem săli de sport. Nu avem materiale didactice. Ce să mai vorbim de table interactive sau echipamente digitale moderne?
Iar ministrul ne spune senin că asta este! Măcar o umbră de revoltă, de regret pentru acei bani duși pe apa sâmbetei din cauza incompetenței guvernanților. Poate chiar o asumare a eșecului. Nimic! Doar acea atitudine marțială de sfântă superioritate.
Avem în minister o armată de experți care ne fluturau România educată prin fața ochilor.
Care Românie?
Cât de educată?
România în care profesorilor nu li se cere decât să se vaccineze?
România în care profesorilor nu lu se oferă nici măcar măști?
România în care profesorilor li se taie salariile ?
România în care profesorii părăsesc sistemul după primii 5 ani? (Oare care este vârsta medie a corpului profesoral din România?)
România în care reforma a însemnat NUMAI modificarea structurii anului școlar?
România în care un dezaxat ca Alexandru Cumpănașu are contracte de sute de mii de euro cu ministerul?
România în care părinții finanțează sistemul pentru că ministerul nu își face treaba?
România în care copiii sunt doar o armă de folosit împotriva profesorilor?
Suntem într-o situație nouă, fără precedent, dar atâta bâlbâială este impardonabilă. Unde sunt experții în “Românie educată “? Unde este Szekely? Unde sunt deștepții care se băteau cu pumnii în piept că fac și dreg? Unde sunt evaluatorii ARACIP să le dăm în cap cu toate criteriile lor de evaluare a unităților școlare? Unde sunt sindicatele a căror datorie era și este să vegheze la respectarea legii și a drepturilor membrilor lor de sindicat care, ce să vezi, sunt 99 % profesori?
Când o să înțeleagă toți miniștri și toți trepădușii din minister că elementul cheie al sistemului este corpul profesoral?
Când o să se înțeleagă că pentru a cere trebuie mai întâi să dai?
Ca să îmi ceri să fac lecții pe calitate la distanță, în mediul virtual, ar fi trebuit să mă pregătești. Nu acele cursuri de doi lei din facultate, nu acelea de un leu plătite din buzunarul meu cu sute de lei, în cea mai mare parte în contul unor asociații obscure fără nicio legătură cu educația, dar având rude “la Ierusalim” vorba românului, ci cursuri ținute de profesioniști plătite de tine, drag minister, pentru că este în interesul tău să ai oameni de calitate, care să pregătească oameni de calitate.
Cum să îmi ceri mie calitate când mă obligi să fac “evaluări prietenoase” și, mai nou, să cer aprobare pentru nota/calificativul dat de mine în baza unor criterii stabilite în conformitate cu programa școlară și particularitățile de vârstă și individuale ale elevilor mei?
Cum să îmi ceri să fiu demn când tu îmi calci demnitatea în picioare cu nonșalanță și nu iei poziție când sunt umilită și arătată cu degetul ca un răufăcător?
De ce nu faci o selecție a corpului profesoral pe criterii corecte?
De ce îmi ceri mie să respect legea când tu ești primul care o încalcă?
Mai sunt aproape patru luni până în septembrie.
Ai luat măsuri sau vreo decizie care să mă asigure pe mine și pe părinți că în noul an școlar vom avea 15-20 copii în clasă?
Te-ai asigurat că vei avea destui profesori sau, măcar ai idee de unde vei lua acei profesori?
Ai căutat sau măcar ai un plan pentru suplimentarea spațiilor școlare în condițiile în care vei avea mai multe, mult mai multe clase?
Te-ai asigurat că ai fonduri (vezi? Dacă te gândeai la sistem cereai acei 6% din PIB) pentru asigurarea igienei și siguranței copiilor și personalului din școli?
Nu!
Doar promisiuni și vorbe deșarte care să aducă voturi.
Dar timpul compromisurilor a trecut. Nu cred că oamenii vor mai accepta rolul de pioni de rezervă pe o tablă de șah găunoasă. În septembrie, părinții vor dori să își aducă copiii în școli sigure, cu profesori bine pregătiți, motivați să își facă treaba cum trebuie.
Tic-tac!
Timpul trece mai repede decât am vrea noi, iar oamenii vor fapte, nu vorbe.
Iar profesorii vor respect și respectarea legii.”
Citiţi şi
Portret de țară în pragul tulburelului
Ieșirea din turmă – încă o pledoarie pentru o viață off-line.
Nouă domenii în care plăcile video puternice înseamnă performanță
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
