Prietenului meu Lev Tolstoi, cu admirație aproape agricolă
Anna și Alexandru au fost colegi de liceu. Au fost împreună la câteva concerte, la propriile lor petreceri de zile de naștere, iar familiile, horoscopul și un sondaj de opinie de pe Facebook au hotărât că erau făcuți unul pentru celălalt.
Amândoi s-au înscris la facultate. Anna îl studia pe Heidegger și pe poeții psihedelici, Alexandru studia motoare și mecanică auto. Între ei doi, și-au dat seama că nu erau, de fapt, făcuți unul pentru celălalt, așa că nu și-au luat cameră în căminul de familiști. Familiile au divorțat, ei însă nu s-au cheltuit. Din când în când, fericiți după câte un examen luat, mergeau împreună la film.
Într-una din serile rare în care se lăsa ademenită la club de colegele de cameră, Anna a fost remarcată de Mișa, student la Academia Militară. Mișa a invitat-o de câteva ori la dans, dar Anna a refuzat, invocând oboseala. Mișa venise însoțit de un grup de colegi foarte gălăgioși, așa că, deși tentat să insiste, i-a acceptat scuzele.
După cum e moda în toate romanele de dragoste scrise de alții, Mișa s-a întâmplat să fie văr cu una din fetele care locuiau pe același palier cu Anna, și s-a întâmplat să-i aducă pachet de acasă. Anna își bea cafeaua, fuma și se certa cu Heidegger pe o sanie uitată de Moș Crăciun la ușă. Mișa a ținut un discurs scurt despre lipsa de convingere a lui Kierkegaard, a zâmbit și a plecat copleșit de emoție.
Din ziua aceea, Anna și-a ascuns verigheta. Alexandru o lăsase deja pe a sa la amanet.
Se apropia ziua de 8 Martie. Părinții lui Mișa erau întreprinzători de succes, băiatul își permitea găleți de trandafiri și Coco Chanel. Un coleg care repeta anul l-a sfătuit să renunțe la spectacol, Mișa picase examenul de admitere la regie.
Pe 8 Martie seara, într-o cameră modestă de cămin, trei studente jucau ’Atu inimi’ și beau nescafe. La ușă, așteptau să se deschidă trei bărbați tineri. Unul dintre ei era îmbrăcat în haină militară de paradă, cu epoleți aurii, care luminau ca niște lămpi cu gaz în noapte. Mișa i-a oferit Annei o cutie cu bomboane de ciocolată de la Capșa și un buchet de ghiocei. Pentru că era o seară de primăvară călduță și promițător de romantică, băieții au invitat fetele la o plimbare. Uniforma și cizmele lustruite ale lui Mișa au atras toate privirile … și s-a lăsat cu bancuri. Annei îi venea să se ascundă sub tren de rușine. Mișa a simțit reticența Annei, a condus-o înapoi la cămin, și-a luat înapoi cutia cu bomboane de ciocolată și buchetul de ghiocei și a plecat în lumea lui, nestrâmtorat și rece; noaptea era încă tânără. Annei i-a părut rău după cutia cu bomboane de ciocolată, s-a hotărât să plece acasă, să se împace măcar cu părinții, dar trenul a fost anunțat cu o întârziere de aproape două ore, așa că a renunțat.
Mișa s-a înarmat cu o sticlă de șampanie și a adormit pe undeva pe unde se studiau științele economice. Când s-a trezit, de dimineață, în cameră erau doar el și cutia cu bomboane de ciocolată. Pe capac cineva scrisese cu cariocă roșie „Care Nina?”.
De atunci șinele au mereu câte ceva de reproșat roților de tren.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Mi-am permis să mă îndrăgostesc
Ce ne desparte și ce ne (mai) poate aduna
Dragostea, compasiunea și blândețea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
