În preajma Crăciunului, Ion Caramitru și Horațiu Mălăele își vor relua dialogurile pe scena mare a Teatrului Național din București. Un spectacol-improvizație ajuns la cea de-a treia ediție, concept creativ și atipic care-i aduce pe cei doi actori pentru prima dată pe aceeași scenă. Titlul comic – “Caramitru-Mălăele, un Crăciun și două stele” – anunță câteva reprize bune de râs, deși spectacolul este un dialog-acrobat glisând prin teme profunde și momente de poezie, către experiențe de teatru și personale ale celor doi parteneri de discuție. Colaborarea, începută în 2010 cu marele succes “Dineu cu proști”, un spectacol regizat de Ion Caramitru, în care Horațiu Mălăele a preluat rolul principal, va continua în 2012, când Mălăele va monta “O scrisoare pierdută” în cadrul integralei Caragiale pe care o pregătește naționalul bucureștean.
Ion Caramitru și Horațiu Mălăele nu s-au întâlnit până acum nici pe scena de teatru, nici pe platourile de filmare, deși de-a lungul anilor ar fi fost destule ocazii. O posibilă legătură ar fi putut fi dragostea pentru versurile lui Nichita Stănescu. Sau Liviu Ciulei, cu care Ion Caramitru a lucrat vreme de 30 de ani (începând cu filmul “Pădurea spânzuraților” din 1966), și care lui Horațiu Mălăele i-a schimbat viața. I-a schimbat viața nu numai pentru că a aruncat cândva pe geam acel muc de țigară despre care Mălăele spune că l-a convins să renunțe la Artele Plastice în favoarea Academiei de Teatru, ci mai ales pentru că Ciulei a reușit să reteatralizeze teatrul.
Hazliul capitol cu mucul de țigară este o istorioară pe care Mălăele o povestește uneori în improvizațiile pe scenă: „Pe atunci Institutul de Teatru se afla în corpul în care se afla și Teatrul Bulandra și treceam să văd probabil niște rezultate. În clipa aia s-a deschis un geam la una din cabinele teatrului și domnul Liviu Ciulei, care nu privea în afară, vorbea cu Toma Caragiu în interior, și-a aruncat țigara. Mi-a aruncat-o mie în cap. Eu am luat-o, am stins-o la rigolă și am păstrat-o până după examen. A fost un semn, pentru că mai apoi i-am cunoscut foarte bine pe amândoi. Și pe Toma Caragiu, cu care am devenit prieten, și pe domnul Liviu Ciulei cu care sunt într-o relație de amiciție și pe care îl respect foarte tare”.
Liviu Ciulei este, însă, un subiect care-i reunește abia acum, în dialogurile de scenă. Drumurile au fost până acum diferite. Profunzimea l-a 
recomandat pe Caramitru pentru Hamlet-ul jucat și la zero grade, în sălile de teatru comuniste, iar forța – pentru năvalnicul Eduard al III-lea, deși unele roluri din filme, precum Socrate, din celebrele “Liceenii” sau “Extermporal la Dirigenție”, demonstrează că are resurse și pentru ipostaze mai degrabă comice. Horațiu Mălăele s-a consacrat în comedii, deși ating dramaticul spectacole precum “Cafeneaua”, o bufonadă amară, în care râsul capătă gustul sărat al lacrimilor, sau “Măscăriciul”, bijuteria de spectacol pe care a creat-o în 2005, în care personajele trec de la comic la tragic, de la parodie la caricatural, de la mânie la mândrie, de la hohote de râs la lacrimi.
Anul trecut, cei doi au sărbătorit primul succes comun, spectacolul “Dineu cu proști”, montat de Ion Caramitru pe scena Teatrului Național din București, în care Horațiu Mălăele desăvârșește, cu naturalețe și profunzime, un rol primit cu superlative de critică – François.
“Horațiu Mălăele este cel mai bun produs al teatrului românesc din ultimii 20 de ani. O personalitate complexă ca actor, ca regizor de teatru și ca regizor de film mai nou”, spune Ion Caramitru, explicând de ce și-a dorit să-l apropie pe Mălăele de Teatrul Național din București.
Admirația este reciprocă: “Marele artist Caramitru este alcătuit dintr-un material maleabil și ductil, ce poate lua forma oricărui act artistic de interes public”, spune Horațiu Mălăele. Lunile trecute, în cadrul Festivalului Național de Teatru de la București, au urcat pentru prima dată împreună pe scenă, pentru un spectacol de improvizație prezentat în cadrul secțiunii dialoguri. Improvizație, pentru că improvizația este starea de grație a actorului – explică Mălăele un spectacol interactiv și atipic, care a fost suficient de bine primit de public încât să devină marcă. S-au spus atunci “câte în lună și în stele”, începând de la o discuție referitoare la importanța lui Liviu Ciulei și la felul în care acesta i-a marcat pe fiecare dintre cei doi, apoi dialogul a glisat către viața artistică și către experiențele de viață ale fiecăruia.
Interlocutorii se cunosc bine și au în comun, dincolo de pasiunea pentru teatru, mult farmec, forță şi acea naturaleţe care poate face din orice întâlnire una memorabilă, iar dintr-o discuţie liberă – o lecție de viaţă. Nu în ultimul rând, cei doi au o afinitate comună către versuri, sunt amândoi mari cercetători într-ale poeziei, un teritoriu sensibil în care se ascund multe virtuți scenice, teatrale, pe lângă multe dintre virtuțile sufletului.
“Erau și alții, care nu mai sunt. Împătimită de Eminescu era Leopoldina Bălănuță, Ovidiu Iuliu Moldovan… din păcate genul nu-i mai atrage pe tinerii artiști. Am făcut și workshop-uri la Ipotești pe tema rostirii poeziei. Puțini s-au agățat de asta. Cei care au prins gustul, o fac. Dar aici vorbim de performanță, iar performanța înseamnă studiu. Începuturile ar trebui clădite în școală, unde se pare că nu mai sunt profesori cu dragoste de poezie. Poezia este cea mai rotundă formă a limbii literare. Ocupă cel mai mic spațiu tipografic în pagină, dar are cele mai mari semnificații posibile. Te poate arunca oricând în neant”, spune Ion Caramitru.
La mijlocul lunii noiembrie, cei doi au urcat încă o dată pe scenă în această formulă, lansând astfel Festivalul Teatrelor din Orașele Dunărene, care a avut loc la Giurgiu. La final, și-au dat întâlnire în preajma Crăciunului. În liniștea sărbătorilor, eleganța unei conversații între doi prieteni ar putea însemna delicatețea poeziei, o porție considerabilă de râs sănătos sau ar putea aprinde o candelă cu miros de brad, care să lumineze în suflet până departe.
Spectacolul “Caramitru-Mălăele, un Crăciun și două stele”, va avea loc marți, 20 decembrie, de la ora 20.00, în Sala Mare a Teatrului Național din București. Biletele costă între 30 și 100 de lei, în funcție de categorie, și se găsesc la casieria Teatrului Național din București, la Sala Palatului, la Palatul Copiilor, în Unirea Shopping Center, Librăriile Adevărul, Libraria Mihai Eminescu și online, pe www.biletoo.ro, www.blt.ro si pe www.bilete.ro sau în oficiile Poștei Române semnalizate Bilete.ro.
Citiţi şi
Nichita Stănescu și Gabriela Melinescu – o iubire irepetabilă
Învățătorii, timpul, barbaria și lucrurile de neacceptat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
