19 decembrie
În aeroportul din Cape Town sunt panouri care anunță că orașul trece printr-o gigantică criză de apă și fiecare picătură contează. Level 6 water restriction vor fi introduse din ianuarie. Nu ai voie să speli mașina, să umpli piscina, să consumi mai mult de 10.500 de litri de apă pe lună la o familie de 4 membri. S-a zis cu fântânile arteziene, nu ai voie să speli pavajul cu apă municipală. Agricultorii trebuie să reducă întreg consumul de apă cu 60%, școlile și alte instituții publice cu 45%. Dacă nu respecți legea, vei fi amendat cumplit. Autoritățile sunt hotărâte să scadă consumul de apă dramatic.
Toate sunt niște numere care pentru mine nu înseamnă nimic. Cum nimic nu înseamnă nici anunțul de pe poarta casei unde voi locui în următoarea săptămână: această proprietate folosește apă gri.
Ce e aia apă gri?
Jabe îmi explică în primele 2 minute după ce calc pragul casei. E criză de apă, faci duș nu mai mult de 2 minute, ții între picioare găleata asta verde, apa cu săpun care este colectată la duș și apa cu pastă de dinți care este colectată la chiuvetă în ligheanul ăsta albastru sunt folosite la toaletă. Nu tragi apa decât dacă faci treaba mare. Treaba mică o lași acolo sau, eventual, pui un pic din apa gri.
Apa gri, adică cea din găleți și ligheane, apă folosită.
20-27 decembrie
În majoritatea barurilor și restaurantelor din oraș, anunțuri cu litere bolduite te-nvață în rime:
If it’s yellow, let it mellow
If it’s brown, flush it down.
Dacă e galben, lasă-l, dacă e maro, trage apa.
În câteva cârciumi e respectată strigătura, în marea majoritate, nț. Nu poți să lași putoarea să invadeze locanta. Totuși, din majoritatea locurilor publice au fost scoase instalațiile sanitare cu senzori de mișcare. Apa curge doar după ce meșterești la robinet.
Cum e cu putință să stai pe buza a două oceane și să fii primul mare oraș din lume care rămâne fără apă?
Unii spun că totul se trage de la inepția ANC, partidul venit la putere post-apartheid în Africa de Sud. Nu au făcut nimic, au furat banii și deși criza apei e deja de 10 ani, înrăutățită în ultimii 2, nu s-a dat verde la construcția unei stații de desalinizare a apei.
Unii spun că nu e inepție cât calcul politic, în Cape Town puternic este DA, partidul albilor, opoziția lui ANC. Neaprobând construcția unei uzine de desalinizare, ANC practic dorește să lovească în imaginea DA de bun administrator al provinciei unde a câștigat alegerile.
Unii spun că nu e nici inepție și nici calcul politic, doar lăcomie și corupție. ANC a așteptat să prindă parandărătul cel mai mare, contractul din care poate să fure cel mai abitir. Acum, umblă vorba, au pus-o de o înțelegere cu chinezii. O să construiască uzina dar deja e prea târziu, apocaliptica Zi Zero este cândva în martie.
Ce e Ziua Zero?
Ziua în care municipalitatea va închide robineții de apă. E programată cândva în martie.
Apa va înceta să curgă la robinet, fie acasă, fie la serviciu, fie la școală.
Deja au apărut niște stații de apă, arată exact ca niște pompe de benzină, unde populația e invitată să vină cu damigene să își facă aprovizionarea. Pe cartelă, cum s-ar zice.
Simone e nemțoaică, stă de 20 de ani în Africa de Sud. Are 3 copii și e înspăimântată de ce va fi în martie. Deja sunt cozi la apă, ea și prietenii ei și-au umplut beciurile, după cozi de ore în șir, cu butoiașe, sticle și damigene cu apă.
Dar cum o să mai funcționeze spitalele? Dar școlile? Copiii ei cum mai pot merge la școala care se transformă într-un focar de infecție?
– Nu pot să cred că trăiesc așa ceva, tot mă aștept să apară un plan B, o soluție. Dar guvernul nu face nimic. Sunt disperată.
Simone spune că ar fi trebuit ca fermierilor să li se taie apa de mult timp dar, pentru că exporturile de fructe și legume ale Africii de Sud aduc bani zdraveni la buget, ANC-ul nu a luat nicio măsură ca să nu lovească și mai aprig economia deja mutilată de corupția și măsurile strâmbe luate de guvern.
Athena e pictoriță, trăiește într-o comunitate de negri, pakistanezi, malaezieni și indieni din Woodstock, unul din cartierele pe vremuri extrem de violente, acum gentrificate, ale Cape Townului.
– Întotdeauna vei găsi imbecili care își spală mașina, chiar dacă este interzis, chiar dacă îți tai craca singur de sub picioare. Unii oameni pur și simplu nu înțeleg ce e ăla bine public, nu înțeleg în ce pericol suntem. Dacă am fi uniți, am putea să trecem peste criza asta.
Cum?
N-are nicio idee.
Cape Town-ul, spune Russell, ghid, alb, 3 copii, a fost gândit să ofere utilități doar pentru populația albă. Compoziția rasială a orașului de 4 milioane de locuitori este, în octombrie 2017, 42,4% colored (colorați sună tare aiurea, aici intră mixuri rasiale între albi, negri și indieni și asiatici), 38,6% negri, 15,7% albi.
Apartheidul a ignorat complet 5/6 din populația celui mai mare oraș din vestul țării, capitala turismului Africii de Sud.
Pe wikipedia găsesc o informație stranie: în anii ’70, apartheidul negocia cu Israel construcția unei stații de desalinizare a apei la Cape Town.
Nu s-a făcut niciodată.
În schimb Mossel Bay sau Richards Bay, orașe de 20 de ori mai mici, au primit câte una sau chiar două.
2 ianuarie 2018
Luăm mașina de la aeroportul din Cape Town. Printr-un pliant agățat de retrovizoare, agenția de închiriere își cere scuze că nu a curățat cum trebuie mașina dând vina pe criza de apă. Mașina e bec, nu are o pătuță, strop de mizerie pe sau în ea.
Trecem pe lângă gigantice ghettouri unde sute de mii de negri locuiesc în cea mai mizeră sărăcie. Stau în maghernițe de tablă, pământ crăpat, ca niște cotețe înalte, 50-60 de wc-uri de beton se înșiră la marginea mahalalei.
De unde își iau apă?
Habar nu am. Nu există canalizare. Înțeleg de la Robbin că există niște puțuri, câteva, în mijlocul herpesurilor urbane crescute pe buza orașului.
Deși treci prin oroarea lăsată în urmă de apartheid, drumul care ține coasta și pleacă din Cape Town spre est se cheamă Garden Route pentru că traversează ferme gigantice, livezi, grădini de legume. Verdele crud al terenurilor agricole este întrerupt de păduri arse, pășuni uscate, pământ topit de arșiță.
George Town, câteva sute de kilometri mai târziu, e plin de mansion-uri burgheze, cu piscină și grădini luxuriante.
Da, și aici e secetă, da, și aici rezervoarele de apă sunt aproape goale. Dar viața merge înainte, turiștii nu trebuie speriați cu rime cu yellow, mellow, brown, down.
Cu cât te îndepărtezi de Cape Town, cu atât panica scade, dușurile sunt lungi, apa gri e un concept distopic.
Și totuși, ce se va întâmpla în Ziua Zero?
Umerii se duc înspre urechi.
Gerhardt spune că război civil.
În ghettourile de pe Drumul Grădinii oamenii au pistoale. Acum, când apa devine mai valoroasă decât aurul, cine crezi că va fi un om bogat? Un om care stă călare pe un cont sau un om care stă călare pe 10.000 de litri de apă?
O întreb pe Simone dacă guvernul s-a gândit să pună pază la stațiile de apă.
Nu.
Nimeni nu vede pericolul. Mie îmi aduce aminte de Mad Max, de bătrânul bolnav care stăpânea sursa apei în ultimul Mad Max, cel cu Charlize Theron, ea însăși din Africa de Sud.
Cape Town e primul oraș din lume care rămâne fără apă și Hollywoodul ne arată ce poate să iasă de aici.
E doar începutul. Sper să nu apuc vremurile ăstea și la noi.
Nu cred că am norocul ăsta.
Pe Raluca o găsiți cu totul aici.
Citiţi şi
Înduioșătoarea poveste a lui Diego
UMOR! Lucruri care sunt diferite în Europa (după americani)
Nostalgia. Ce ne mai leagă când nimic nu ne mai leagă?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
