După ce o bună perioadă de vreme, Sofia Coppola a fost considerată o „fată super-talentată”, iată că, la 46 de ani, a devenit o figură iconică a cinemaului american independent. Acest nou statut a fost reconfirmat și odată cu decernarea premiului pentru „Cea mai bună regie” (Festivalul de Film de la Cannes, 2017) pentru cel de-al șaptelea lungmetraj al său – The Beguiled. Acest film nu este doar un simplu remake (o re-lectură) după filmul realizat de Don Siegel în 1971, ci prezintă punctul de vedere (plin de acuitate) al femeilor care-au suportat restricții majore (în privința relațiilor sexuale) și, apoi, au descoperit ce înseamnă „dorința”. Pentru acest nou thriller pasionant, cineasta a beneficiat de aportul unei distribuții care le reunește pe Nicole Kidman, Kirsten Dunst, Elle Fanning, dar și pe fermecătorul Colin Farrell. Cadrul general prezintă viața dintr-un pension populat doar cu tinere fete, din statul Virginia, în 1864.
Izolate de restul lumii, din cauza războiului, tinerele sudiste, coordonate de Miss Martha Farnsworth, găsesc în apropierea căminului un militar rănit. Cineasta și-a reunit artistele ca într-o minicolonie de vacanță și a conturat, astfel, un cadru aproape translucid străpuns de un subiect tabu (refulările de natură sexuală). În plin război de secesiune în America, în acel institut condus de o femeie glacială (Nicole Kidman) își găsește adăpost un soldatul rănit. Bărbatul (Colin Farrell) devine obiectul dorințelor unui grup de tinere. Dacă în filmul lui Don Siegel (ecranizare a romanului The Beguiled de Thomas Cullinan) se insista asupra eroilor, de această dată, atenția se concentrează pe universul feminin. Kirsten Dunst și Elle Fanning își dispută întâietatea în fața autorității reprezentate de Miss Martha Farnsworth (Nicole Kidman). Așadar, realizatoarea celebrelor Virgin Suicides (1999) și Marie-Antoinette (2006) continuă să exploreze fațetele universului feminin într-un elegant western cu accente carnal-senzuale.
Fără mari surprize, cineasta realizează un portret lipsit de stereotipiile de care ne izbisem în filmul lui Siegel. Preocupată mai mult de imaginea purității pândite de pericol decât de paginile de război, pelicula actuală aduce în prim-plan imaginea (metaforică) a unui așezământ de-un alb imaculat pierdut în mijlocul naturii luxuriante, iar, undeva în spate, răzbat ecourile ultimelor lupte din războiul de secesiune (poate de aceea a eliminat un personaj de culoare existent atât în roman, cât și în filmul lui Siegel). În acest context, regizoarea ilustrează iruperea dorinței sexual și corupția din acel univers puritan (o versiune „în costume” pentru The Neon Demon). Întreaga atmosferă e încărcată de tensiuni sexuale și de rivalități până la exacerbare, când totul explodează
Găsit de o tânără fată din pension, caporalul McBurney se trezește subiectul tuturor dorințelor/fantasmelor domnițelor din cămin. Faptul că era yankeu sau dezertor nu mai conta în ochii acelor făpturi devorate de frustrări. Ca o consecință a izolării (fizice și psihologice) inerente din acea instituție, tinerele fete și femei abandonează brusc virtutea abordând jocul seducției. Bineînțeles, soldatul nu refuză acest joc. Pentru a ilustra și mai clar lupta interioară, regizoarea suprapune peisajelor luxuriante volute fumurii din orizont. Această poezie a naturii viciate, contaminate, corespunde luptei împotriva pudibonderiei. Picturale, dar fără să alunece în excesul contemplativ, nimburile conferă o atmosferă enigmatică. Aici, erotismul se ascunde după corsete și după falsa pudoare.
Caporalul lubric devine victima unor femei în stare să facă escrocherii sub masca inocenței? Sofia Coppola oferă o perspectivă mai afectuoasă eroilor săi din acest „gineceu de tip victorian” și nu se lansează în clasificări maniheiste, conferă amploare echivocului. Odată ce măștile cad și bunelor maniere sunt date deoparte, bărbatul își dezvăluie adevărata sa față – misoginia.
Colin Farrell, obișnuit deja cu astfel de partituri, dă măsura talentului său interpretativ și nu pică în excese (mai ales că a avut de-a face cu o regizoare). Elle Fanning excelează (și aici) în postura de pudibondă. În fapt, este un permanent joc „de-a șoarecele și pisica” în care „prada” nu este ceea ce ne putem imagina la prima vedere. Departe de senzualitatea explicită, abordată în seria Big Little Lies, Nicole Kidman în rolul directoarei este o femeie puternică, ce degajă un fel de autoritate ambiguă, iar privirile ei incită. Chiar dacă legea plăcerii este crudă pentru aceste fete, raportul de forță le rămâne favorabil în noua versiune cinematografică. Sofia Coppola prezintă niște eroine care îndură multe și devin solidare, fără să frizeze feminismul. Personajele de pe ecran sunt niște femei private de plăcere, dar puternice.
The Beguiled îmbină, cu abilitate, frumusețea cu zonele sumbre (ale pulsiunilor intime) asortând dulceața și cruzimea într-o stranie armonie din care se degajă atât parfumul dorinței, cât și izul morții; eleganța e dublată de suflul coroziv. Încă o dată, Sofia Coppola își confirmă măiestria de portretistă (pentru grupuri de femei) prin acest veritabil studiu al moravurilor în care chipuri angelice (ale impecabilelor actrițe de pe ecran) seduc și prind în capcană privitorul.
Regia: Sofia Coppola
Scenariul: Sofia Coppola (după romanul A Painted Devil de Thomas P. Cullinan )
Imagine: Philippe Le Sourd
Decoruri: Anne Ross
Costume: Stacey Battat
Montajul : Sarah Flack
Muzica : Phoenix
Distribuția: Colin Farrell – Caporal John McBurney
Nicole Kidman – Miss Martha Farnsworth
Kirsten Dunst – Edwina Morrow
Elle Fanning – Alicia
Angourie Rice – Jane
Oona Laurence – Amy
Emma Howard – Emily
Addison Riecke – Marie
Durata: 1h 33min.
Premii, festivaluri, nominalizări:
Festivalul Internațional de Film, Cannes, 2017: Premiul Palme d’Or – nominalizată: Sofia Coppola ; Cea mai bună Regie – Câștigător: Sofia Coppola.
International Online Cinema Awards (INOCA), 2017- Câștigător: Sofia Coppola
Și tu poți recomanda un film/spectacol/concert care ți-a plăcut. Trimite-ne recenzia pe adresa office@catchy.ro.
Citiţi şi
“Nu mai vreau să am orgasm!” Cum?!?
Mumu – Amintiri dintr-o copilărie ‘agresată’
Ce poți face când iubești, dar nu ești iubit?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
