Oprisem să-mi trag sufletul la cafenea. Nu mai aveau lapte. Am luat una neagră și am început să bifez pe listă:
– epilat – artistic
– coafat – mulți zulufi
– machiat – foarte puțin, teribil ce poate să facă din tine după transpirație
– spumă de baie – 3 arome
– lumânare cu aromă de kiwi – preferata lui Vasile
Mai aveam de clasificat niște branduri de lenjerie și puteam să mă întorc acasă. Aia era seara cea mare, prima dintr-un șir fericit. Copilul ne plecase în tabără la mare, îl lăsasem de dimineață la gară, în brațele grijulii ale doamnei învățătoare.
Sex. Ca niște maniaci așteptasem săptămâna asta, râzând prostește de câte ori ne întâlneam prin casă, anticipând fiecare moment, savurând ca niște adolescenți așteptarea.
De când se născuse Vasilică – juniorul, cum se zice de când ne pasă mai mult de americani, ocaziile se năruiseră. Copilul părea să nu doarmă niciodată, iar dacă adormea, se trezea speriat de nu știu ce foșnet și se ogoia numai între noi, în pat. Niciodată prea preocupat de joacă, Vasilică era atent să ne implice, satisfăcut de modul interactiv.
Când a început școala, am zis că ne-a pus Dumnezeu mâna în cap. Vasile a trecut la schimbul doi și la ținute mai optimiste. După ce mă întorceam de la școală, ne aruncam ca nebunii în pat, ne dezbrăcam de parcă ne pândea soacră-mea de după ușă, după care îndrăzneam să ne tragem sufletul.
– Nu merge, se plângea invariabil Vasile. Chestia asta nu funcționează la comandă.
Rămâneam gânditori, cu fața la tavan, după care, rușinați, ne făceam de lucru pe la bucătărie. Puneam masa și mâncam în tăcere, suduind în gând viața asta a noastră, atât de bine organizată că ne tăiase pofta de alte cele.
Două ore mai târziu, cu brațele pline de dantele, mă îndreptam spre dormitor, când am auzit soneria. Din cadrul ușii, zâmbeau uluirii mele tâmpe verișoara Angelica și bărbatu-său, Dorinel.
– Ne-a zis tanti Ludmila (maică-mea) că sunteți singuri acasă și am venit să vă ținem de urât, că are Dorinel ceva treabă la minister.
Săracul Vasile, a înțepenit cu speranță cu tot, în Armani. Ba, verișoara Angelica s-a oferit să-i facă o frecție pe spate, atât de tare l-a apucat tusea când a dat ochii cu Dorinel, trăgând la furtun vin din damigeana lui, de la mă-sa. Pentru că nu încăpeau în patul copilului, a trebuit să le oferim dormitorul, noi împărțind programele de la televizor și mare parte din canapea. Și pe ei, pentru că nu li s-a prea lipit somnul de tâmple, aveau chef să comenteze ceea ce noi doar am fi vizionat. Când în sfârșit au plecat, a venit soacră-mea pentru niște analize medicale și o vizită la doctor. Vasile s-a enervat și ne-a făcut bagajele, am plecat să-i ținem companie lui ăl bătrân, care era cam surd, dar între timp își cumpărase aparat de amplificare. În pragul sinuciderii ne-am luat o cameră la hotel, dar ne-a sunat mama, copiii se întorceau cu o zi mai devreme acasă, era epidemie de păduchi.
Am scos și asul din mânecă, bani de dulciuri dacă stătea la bunici. Copilul a înțeles să-i cheme pe toți la noi acasă și de atunci dormim pe jos, într-un colț de sufragerie, unde tata-mare sforăie, soacră-mea urmărește telenovele în reluare și copilul ne vizitează, cu ursuleț cu tot, pe la 2 dimineața, când și maică-mea își face drum la baie.
Cum reușesc alții să-și ducă la îndeplinire planul de frați și surori ne este peste putere să înțelegem. Poate doar amestecându-se prin alte gospodării.
Hai, noroc și să ne vedem cu burta la gură!
Pe Liliana o găsiţi și aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
De ce ne cade mai mult părul iarna și ce ne recomandă specialiștii
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
