Când am ajuns în tine prima dată, m-a luat cu frig, un frig care m-a întâmpinat val-vârtej, încât nici nu am reușit să îmi dau seama ce se întâmplă cu mine. Mi-a întins mâna și vrând-nevrând a trebuit să o întind și eu pe a mea, m-a smucit și m-a tras după el, nu-mi aduc aminte dacă mi-a spus cum îl cheamă (în orice caz o să-l trec pe lista mea neagră lângă toți anonimii care mi-au spus poveștile lor, dar nu și numele).
M-a plimbat apoi dintr-o încăpere în alta și ușile se tot trânteau de curent, cineva lăsase fereastra deschisă undeva la etaj, era bine când era soare și tu obișnuiai să mai crezi (chiar, îți mai amintești cum era când lăsai oameni să îți aerisească toate acele încăperi care acum stau închise pe dinăuntru și din care nici tu nu mai poți ieși?).
Am grăbit pasul când am trecut pe lângă femeile goale agățate pe pereți și m-am făcut că nu văd bărbații care se satisfăceau în fața lor în picioare, am coborât și am tot urcat, nu știu nici eu ce căutam, un gând mi se consuma în tâmpla dreaptă și simțeam cum îmi zvâcnește vena din impulsul de a-ți face curat.
Mi-am construit repede-repede barieră din depozitele de răbdare pe care le păstrasem pentru astfel de zile și vena a încetat să mai bată, am început să cunosc în sinea mea și frigul, care, conducându-mă spre coasta ta dreaptă (îmi spusese mai devreme că acolo mi-ar fi locul), mă izbea de pereți ca să îți las urme.
Mi-a mai spus că o să locuiesc trei zile în coasta ta și o să mă pot întoarce doar când mai strâng iubire (o să strâng atât de multă încât o să mă mut un etaj mai sus într-o încăpere cu vedere la inimă).
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
