Când un bărbat întâlnește o femeie mai deșteaptă ca el

23 June 2022

Poate un bărbat fi cu adevărat prieten cu o femeie? Scrutându-mi experiențele personale: nu. Dar eu judec cu ochii tinereții, când impulsurile freudiene se trag de șireturi cu pseudokinegeticos – povestea străbunilor cazați în peșteri cu confort redus, făcând însă paradă de blănuri scumpe și cu apetit pentru patrupede la proțap. Dar nu numai carnea de pe noi ne trădează, ci și mințile. Uneori mințile se îndrăgostesc unele de altele. Multe bârfe își fac culcuș pe lângă cupluri în care el și ea nu întrunesc același punctaj nici măcar la o evaluare sumară a dovezilor de frumusețe. Fericiții care reușesc, la nivel personal, să echilibreze extazul instinctului cu realismul ego-ului spre deliciul de bun simț al conștiinței nu pleacă urechea la vulgarități. Freud nu s-a lăsat convins. Eu mă consider totuși o îndrăzneață. Adevăratele prietenii dintre femei și bărbați, lepădate de tentație, sunt posibile în târziul maturității. Nu mai devreme de cincizeci de ani. Bărbații rămân interesați de sex și se orientează spre tinere cu deficiențe în înțelegerea dificultăților financiare. Bărbații adoră să le sară în ajutor. Unii sunt capabili să direcționeze energia rămasă nefolosită în urma prestărilor de lucru mecanic spre destinații intelectuale, debarasate de sex-appeal. Bărbații ieftini optează pentru fraternități strict masculine pentru a depăși răgazul unor astfel de preocupări, înțelepciunea însă nu le trece pe sub nas. Pentru ca un parteneriat intelectual între un bărbat și o femeie să funcționeze, fără amestecul giugiulelii misogine, trebuie să avem de-a face cu conștiințe din care s-a decantat factorul de ironie. Pe înțelesul tuturor, renunțarea la hăhăiala gumoasă și infantilă. Depășirea invidiei și a sentimentului rugos de superioritate.

Spre cinstea mea am cunoscut un astfel de bărbat, dar nu o astfel de prietenie. Din păcate l-am pierdut înainte de a împlini zece ani: bunicul meu. Bunicul meu, cel care îmi citea traducerile dialogurilor când mergeam la cinema, spre exasperarea celorlalți însoțitori, care mă antrena în greșeli de interpretare a problemelor de matematică, încă de la grădiniță, bunicul meu care făcea conversație pe franțuzește și îmi cerea părerea în legătură cu orice. Nu mă ducea la cinema ca să mă uit la poze. Filmele de azi i-ar fi îndurerat imaginația și rafinamentul. Prietenia noastră nu se încadrează în tipare.

Prietena bunicului meu era un fel de verișoară de bibliotecă. Se cunoscuseră în copilărie, dar păstraseră legătura, fără telefon, fără internet, doar prin scrisori. Scrisori pline de povești. Prietena bunicului meu întreținea de mai mult timp o legătură discretă fără a dori s-o oficializeze. Își devotase tinerețile părinților care suferiseră, în tandem, de Alzheimer. Știu că mulți ar invoca urâțenia ca pe o condiție sine qua non, dar toate cele trei personaje ale povestirii: bunicul meu, bunica, prietena bunicului meu au fost cu toții foarte frumoși în tinerețe, fetele fiind încoronate regine ale balului de câteva ori. Chiar și la ceasul bătrâneții își păstraseră farmecul, flirturile elegante, dar nepretențioase încă făcând parte din cotidian. Bunica mea încercase la un moment dat un degetar de gelozie, dar fusese savurat precum picătura de coniac în cafeaua după-amiezilor monotone, de iarnă. Lipsa unei astfel de tachinări nu ar fi fost considerată sănătoasă. Prietena bunicului meu locuia într-un alt oraș, mai cosmopolit, iar vizitele noastre aveau și un scop didactic. Prezența mea ca chaperon (însoțitor) era obligatorie, pentru a nu da apă la moară clevetitorilor și clevetitoarelor vremii. Bunicii mei, ca și ai altora, făceau parte dintr-o generație a principiilor morale și a demnității ființei umane. În compania bunicului și a prietenei lui am învățat să nu mă amestec în discuțiile dedicate adulților. Am învățat să nu pierd timp în favoarea răutății, iar dacă sunt tentată să bârfesc atunci să o fac cu farmec și indulgență și numai în ceea ce-i privește pe cei care înțeleg de glumă. Am învățat să citesc. Entuziast.

Eram tolerată în timpul discuțiilor literare, chiar și în timpul celor cu tentă amical filosofică, dar numai dacă textele îmi erau familiare sau îmi fuseseră explicate conceptele. Prietena bunicului meu avea o cameră îmbrăcată în totalitate în cărți, cu multe alte teancuri așezate direct pe podea, mai înalte ca mine. Subiecte și relatări pestrițe, internaționale. Aveam voie să mă interesez de sănătatea tuturor. Îmi aduc aminte și de prezența unui alt musafir: o fotografie a actorului american James Dean care se amesteca în discuție sub numele de cod Dan Spătaru. Fotografiile cântărețului român epuizau chiar și inventarul librăriilor.

Prietena bunicului meu, mai înlesnită financiar, ai mei fiind dezamăgiți constant de apucăturile comuniste, avea în proprietate și ediții nobile, rare. Strada pe care locuia se învechise și ea, fiind preferată de familii de artiști. Ca urmare, vacanțele noastre nu aveau timp să se plictisească.

Vă întrebați probabil dacă bunica mea își rodea unghiile, așteptându-ne, lăcrimând, la fereastră. Bunica mea avea și ea un grup de prietene, mult prea gălăgioase pentru după-amiezile cuminți ale bunicului meu, dar care în lipsa lui întorceau cafelele cu zațul în jos, radicalizând revista presei. Râsul lor colorat călătorea până la poarta bisericii, instigând clopotele la nesupunere. Vacanțele adolescenței, petrecute în compania lor, mi-au lăsat în suflet gust de sărbătoare.

Conform predicțiilor psihanaliștilor ar fi trebuit ca de-a lungul vieții să mă fi intersectat cu cel puțin un posibil soț pe modelul tatălui meu sau măcar cu un posibil prieten de calibrul bunicului meu. Am dezamăgit statisticile. Chiar dacă am trecut prin multe cărți.

Pe Liliana o găsiţi aici.

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare

Epoca oamenilor a trecut

Cum să-ți valorifici biblioteca veche cu ajutorul unui anticariat de cărți?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro