O privire. Cât este de importantă este o privire? Fugară, insistentă, întâmplătoare, căutată, o privire poate naşte o poveste de dragoste, poate dezvălui un univers şi poate zădărnici speranţe. Dincolo de cuvinte, ochii sunt cei care vorbesc pe limba sufletului.
ÃŽn adolescenţă, prima mea iubire s-a născut pe neaÅŸteptate, pârjolind totul în jurul ei, în urma unor priviri negre, intense ÅŸi prelungi, care poposeau prea des asupra mea. Iar eu, năucă, timidă ÅŸi fără apărare, le răspundeam cu ocheade furiÅŸe… Povestea fragedă s-a consumat copilăreÅŸte, iar din ea au rămas, precum rămâne gustul de cireÅŸe din luna iunie, amintirea acelori ochi negri ÅŸi a mesajelor nespuse pe care mi le livrau direct în inimă.
Mai târziu am învăţat să mă apăr. Să nu mai las privirile celorlalÅ£i să-mi hălăduiască libere prin suflet. Am învăţat să le susÅ£in cu capul sus, cu zâmbetul pe buze, dar cu porÅ£ile ferecate. Åži totuÅŸi…
…cineva a reuÅŸit să se strecoare, să treacă de bariere ÅŸi ziduri ÅŸi să-ÅŸi lanseze seninul adânc al privirilor albastre până dincolo de mine. M-a agăţat de cuierul cerului ÅŸi m-a abandonat acolo, pradă vântului, păsărilor ÅŸi norilor.
Mai apoi, când paÅŸii mi-au revenit cu greu pe pământ, m-am scuturat ÅŸi m-am decis: de acum înainte, fie soare, fie nor, voi purta mereu… ochelari de soare! Ajunsesem eu la concluzia că doar aÅŸa pot preîntâmpina noi viitoare suferinÅ£e, ascunzându-mi ochii, ferindu-mi, spre deosebire de alte dăţi, privirile.
Și a mers. Eu, pe dinafară Jackie Onassis, pe dinăutru căprioară speriată. Până când l-am cunoscut pe el, care nu s-a lăsat păcălit. M-a simțit, m-ghicit, și a insistat. Şi a răbdat. Până într-o zi, când mi-a dat jos cu delicateţe apărătorile mele cu lentile negre şi m-a privit cu nesaţ şi bucurie limpede atât de direct, de clar, de uşor şi de firesc, încât privirea lui nu a durut, nu a răscolit, nu a nimicit, ci a vindecat, a mângâiat şi a îmbrăţişat.
Iar primul lui cadou a fost o altfel de pereche de ochelari de soare – mai calzi, mai senzuali, mai prietenoÈ™i – pe care, în naivitatea lui de om bun, mi-a mărturisit că i-a ales cu drag de aici, special pentru ochii mei renăscuÅ£i. Åži mi-a mai spus că aceÅŸtia ar trebui să fie singurii ochelari care să-mi mai ferească vreodată ochii, ÅŸi numai de soarele fierbinte, niciodată de oameni, de sentimente ÅŸi emoÅ£ii.
Pe jumătate iar timidă, pe jumătate iar optimistă, i-am deschis ferestrele sufletului pentru o nouă călătorie. Urați-mi drum bun!
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
