Ea – prietena ta bună, divorțată de multișor. Frumoasă, ochi mari, picioare lungi, îngrijită, interesantă, sofisticată…
El – soțul din dotare.
Vă iubiți, e drept, dar sunteți căsătoriți din 1900 toamna și s-a cam instalat rutina.
Amândoi jură pe roșu, în fața ta, separat luați, că nu se plac. Nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase. Dar atunci când sunteți toți trei, simți o vibrație în aer aproape palpabilă. Circulând între ei.
Cu toate acestea, ei zic…
Te gândești că ești tu nebună… Că te-a pocnit gelozia din senin…
La modul general, nu condamni femeia, când se pune de un amantlâc. Vinovați sunt amândoi, deopotrivă. Crezi. Dar acum ai ocazia unui studiu de caz. Ea se metamorfozează subit când apare el. Înflorește. E numai un zâmbet. Îi acordă toată atenția, iar pe tine nu te mai aude când vorbești, nu te mai vede… Râde exagerat la glumele lui, uneori total nesărate. Te uiți picată din lună la ea și nu pricepi. Îl privește fix în ochi, fără să clipească. Se apleacă în fața lui, cu mișcări lascive, oferindu-i priveliștea perfect dezgolită a sânilor, care vor să evadeze din sutien și decolteul generos.
Când sunteți amândouă, ajunge cumva să spună, ca din întâmplare că soțul tău nu e genul ei. O crezi… deși nu pricepi rostul. Adică de ce ar trebui să fie, sau să nu fie el, genul ei? Însă e prietena ta și știi că ține la tine.
El firește că e gâdilat de atenția ei. Când ea râde, îl incită spre și mai multe poante. O servește cu tărie și glume. E-n vervă. Mare vervă. Tu nu bei tărie și nici nu guști poantele lui. Nu toate.
Ei se cinstesc și râd. Ea se apleacă mereu. Sânii-s zburdalnici. El vede, că doar nu-i orb.
Îți spune despre ea că nu e gospodină ca tine și bârfește dificultatea ei de-a avea o relație de lungă durată. Îl vezi că e sincer și chiar uită total de existența ei când sunteți doar voi doi. E clar că el nu-i caută prezența. Dar e sensibil la atențiile ei. Se bucură. Din plin. La voi în casă.
Îi spui, doar sunteți sinceri unul cu celălalt. Te iubește aprig, înduioșat că tu ai putea crede că… Și-ți întărește convingerea că nu se întâmplă nimic. Doar că atunci când iar sunteți în trei, tu iarăși simți că ești în plus.
Spune că nu o place, că nu e genul lui. Adică de ce ar trebui să fie, sau să nu fie genul lui? Însă e soțul tău, ai încredere în el și știi că te iubește.
De 8 martie nu pricepi de ce, dar o sună și pe ea. Ți-a spus că a luat la rând toate femininele și, în concluzie și pe ea. Toate neamurile și, dintre toate prietenele tale, pe ea. Doar pe ea. Dar a fost sincer și ți-a spus.
Nu pricepi de ce: ea e prietena ta, nu a voastră. Prietena ta, pe care el nu o place, nu este genul lui, așa cum nici el nu e genul ei.
Sunt doi oameni la care ții din tot sufletul. Sunt doi oameni care te iubesc, fiecare în felul lui. Dar împreună râd ca și cum ar comunica pe-o lungime de undă la care tu nu ai acces. Ce poți să faci?
Pe Em o găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Am cunoscut-o pe cea mai nefericită femeie fericită
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
