Era o fată frumoasă, cu ochii mari, uneori verzi, alteori albaștri.
În spatele acelui chip frumos existau dintotdeauna gândurile.
În spatele gândurilor începea uneori o șină. Pe șină circula, din când în când, un tren cu patru vagoane și o locomotivă cu aburi.
Ei îi plăcea cel mai mult în compartimentul 9.
Acolo era mereu un bărbat așezat la geam.
Uneori bărbatul era tânăr, alteori era în floarea vârstei.
Uneori se îndrăgostea, alteori trecea indiferentă pe lângă el.
Întotdeauna, însă lăsa un semn de carte pe locul de la ușă.
De zâmbit, îi zâmbea mereu.
Era politicoasă, îl saluta când intra în compartiment, dar el nu-i răspundea întotdeauna.
Se întâmpla de multe ori să fie pierdut într-ale lui. Dosare complicate, ecuații, formule, poezii.
Se întâmpla să schimbe câteva cuvinte sau să-și povestească viața.
Ea știa mereu să asculte, el tăcea uneori.
Alteori avea cearcăne mari și ochii înecați în orbită.
“O fi foarte obosit” își spunea ea și continua să îl privească.
Când se îndrăgostea, se comporta prostește. Uita de tot de ea. Îl invita la o cafea, cu toate că nu se făcea. Dar el accepta.
Ea cobora mereu în a patra gara și ei mereu o găseau.
Până la urmă, începuseră să se obișnuiască. Nu mai sunau la poliție, o duceau direct acasă. Apoi, ca să o scape de gânduri, au mutat dulapul în fața ferestrei.
De atunci a început să îmbătrânească.
Pe Daniela o găsiți toată aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Povestea pantofilor portocalii
Mesaj pentru prietenii și cunoscuții tăi de la… scumpa ta amantă
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
