Atunci când relația îți este de fapt parteneriat domestic, poate ar trebui să îți anulezi lașitatea, să îți scoți curajul de prin buzunare, să-l scuturi bine de praf și să-l folosești pentru a-ți trăi viața nu doar pentru a evada uneori, când nimeni nu vede. În caz contrar, vei juca doar un rol în propriul „zi de zi” și fiecare cafea va fi îndulcită întotdeauna cu zahăr și niciodată cu iubire. Pe scurt, viața o poți trăi sau se poate trăi singură. A rămâne într-un parteneriat domestic pe care („de ochii lumii” și de teama unui pas în afara cercului trasat de alții) îl numești relație nu se rezumă la a te minți singur, ci la a te condamna cu bună știință la eșec. Iar acest eșec se răsfrânge cu timpul în orice plan al existenței.
Și acum, deși definiția „parteneriatului domestic” e una cumva diferită, în continuare ne vom referi la acel parteneriat domestic ascuns sub numele de relație, precum și la ceea ce este cu adevărat o relație.
Parteneriat domestic:
a) Baza este formată din diverse temeri și interese:
– validare socială (acel „ce va zice lumea dacă…”)
– zona de confort (unde indiferent cât de rău e, răul e deja ceva familiar, iar necunoscutul este o variabilă înfricoșătoare)
– diverse interese de ordin material
– rutina (deși oamenii își propun adesea să „iasă din rutină” cel mai adesea eșuează lamentabil pentru că rutina se încadrează în zona de confort de mai sus, iar depășirea ei reprezintă un pas incert)
b) Funcționează pe bază de datorie și obligație (Orice fac, inclusiv salutul de dimineață, fac pentru că așa trebuie, pentru că există datoria morală și obligația care survine din parteneriat. E un contract nescris, în care fiecare își îndeplinește obligațiile, altfel e „tras la răspundere”.)
c) Se derulează pe bază de control și impunere manipulativă (Atunci când unuia dintre parteneri nu îi convine ceva se trece la amenințări, reproșuri, „filosofii de viață” și judecăți menite să îl manipuleze pe celălalt să acționeze într-o anumită direcție dorită. Nu, nu există concepția de „facem ce e bine pentru noi”, ci de „faci ce cred eu că e bine pentru mine”, pentru că, dacă nu faci, apar consecințele următoare… iar ca bonus, există un control constant mascat sub ideea de „mi-e teamă să nu faci invers decât am stabilit” și, de fapt, dacă se ia masca, e doar o formă agresivă de orgoliu.)
Charlotte Gainsbourg și Yvan Attal, ©Kate Barry, 2009
Relație:
a) Baza este formată din:
– specialul din celălalt
Da, are o singură bază, valabilă în ambele sensuri. Elementul special pe care îl vezi în celălalt formează baza și așa rămâne. Acest element special este cel care determină aprecierea tuturor celorlalte calități ale unei persoane și acceptarea defectelor. Elementul special poate fi conștientizat sau nu, dar în mod cert el există atâta timp cât nu „vezi” defectele cuiva mai presus de calități și simți că totul e o spirală ADN în ascensiune. Specialul ăsta se manifestă singur atunci când nu te „plictisești” cu o persoană, ci din contră, petreci frecvent timp de calitate, că e un weekend la mare, la corturi, sau doar o plimbare cu bicicleta pliabila.
b) Funcționează pe bază de scop, iar într-o relație scopul fiecărei persoane este fericirea celeilalte. Nu contează timpul care trece sau 100 de copii, ci doar fericirea celuilalt. Spre deosebire de parteneriat, lucrurile nu se fac din obligație, ci din motivație interioară. Adică nu îți dau o pastilă pentru că sunt o ființă umană și știu că mori lângă mine și am o datorie morală. Ci pentru că răul tău îmi face mie rău și dacă mori lângă mine, mor acolo lângă tine. Nu îți fac o cafea din obligație sau că tot sunt în bucătărie, ci pentru că vreau să beau cafeaua aia cu tine… și lista continuă cu chestii minore și majore. Ideea e că scopul e fericirea celuilalt care îți aduce și ție fericire.
c) Se derulează pe bază de evoluție concomitentă și dezvoltare comună. Într-o relație, singurul control permis e ăla din grijă față de celălalt și nicidecum din teama că celălalt încalcă niște reguli nescrise. Într-o relație, există acceptare ca întreg, iar defectele se anulează prin dezvoltare. Dezvoltarea nu se produce prin impunere sau prin manipulare, ci printr-un stil de viață ce apare de la sine, nu e nevoie să-i faci nimic.
Și uite d-aia oamenii cu relații evoluează în toate celelalte domenii ale vieții – pentru că îi ajută planul personal armonios și nu sunt nevoiți să evadeze periodic pentru a-și încărca bateriile.
Guest post by Mara Radu
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format word, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
