Când judeci pe cineva dintr-o poziție de putere – că atunci cădem cel mai des în acest păcat – fără să-i știi povestea, s-ar putea să-i răpești și ultimul lucru care îl mai ține în picioare – speranța. Iar viața ne dă destule ocazii să greșim în felul acesta. Iată una dintrea acestea.
Într-un compartiment de tren, un tânăr de 24 de ani exclamă privind pe geam: Tată, uită-te, copacii fug în urmă! Tatăl zâmbește cald și îi strânge mâna înțelegător. Un cuplu de tineri se uită la băiat cu milă. După un timp în care nu și-a dezlipit privirea de la geam, acesta strigă iar: Tată, uite, norii aleargă odată cu noi! Bărbatul de pe bancheta de vizavi nu mai rezistă și lîl întreabă pe tatăl “copilului” de 24 de ani: De ce nu-l duceți la un doctor bun? Tatăl zâmbește îngăduitor: L-am dus și acum chiar de la spital venim. Fiul meu a fost orb din naștere și azi și-a recăpătat vederea…
Aceasta a fost povestea. Să vă fie de folos! 🙂
Citiţi şi
Să mă prezint, sunt fosta soție a lui Petru (cutia cu surprize)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
