Când un bărbat te vrea, rupe lumea în două. Se dă peste cap şi se face Făt Frumosul pe care tu îl aştepţi. Şi nu se lasă până când nu-ţi pune lumea la picioare, nu înainte de a o purifica de netrebnici care nu se ştie cum, deşi el, soarele, e acolo, îndrăznesc să te mai curteze sau doar să te privească. În fine, când un bărbat te vrea cu adevărat, nu se lasă până când nu-ţi pune inelul în deget.
Aşa am păţit-o şi eu. L-am întâlnit la un curs şi nu l-am băgat în seamă. Aveam iubit şi nu mă interesau alţi bărbaţi. Dar nici pe el nu l-a interesat această filosofie a mea de viaţă. Aşa că a început să se ţină de capul meu. Insistent nevoie mare. Şi şmecher. A aflat ce-mi place şi ce nu, ce planuri am, ce dorinţe şi ce nevoi… S-a băgat pe sub pielea prietenei mele şi ea a vărsat tot, emoţionată de fericirea ce mă aştepta pe mine, conform declaraţiilor lor publice. Ba mă aştepta cu flori la serviciu, ba îmi trimitea diferite cadouri – la început, le-am returnat, dar apoi… Ei, mai apoi, am deschis şi eu ochii. Şi am început să-l văd. Lui îi păsa. Vorbeam mult, zilnic. Despre orice şi, mai ales, despre mine. Îmi era prieten, psiholog, duhovnic. Nici eu nu mi-am dat seama cum am ajuns să am nevoie de prezenţa lui.
Şi uită-ne în preajma zilei nunţii nostre. Mai avem un singur hop de trecut – petrecerea burlacilor. Nu-mi fac griji pentru nimic, mi-a demonstrat şi para demonstrat cât de mult mă iubeşte.
Dar ca să fie sigure că nu mă apucă grijile, mi-au organizat și mie fetele o petrecere pentru burlăcițe. Să curgă şampania în valuri, au zis ele… Şi aşa a fost! Ba chiar mai mult decât atât! Că nu a lipsit… streaper-ul! Iar până la momentul acela surpriză, eu mai băusem și vreo două pahare de chivas regal. Așa că, atunci când s-au mai stins din lumini și a apărut el – bine făcut, cu păr lung, mască de Zorro și… mișcări din care trebuie pe o muzică de mă luase și mai rău cu amețeală – mă înțepenisem pe canapea și îmi tot ziceam în gând piei, drace!
Dar fetele parcă turbaseră: îl înconjuraseră, îl mângâiau, dansau pe rând cu el și îl dezbrăcau nu doar din priviri, că doar de aia era streaper, chicoteau ca apucatele și-l împingeau spre mine. Se pare că-mi era rezervată ultima piesă permisă ce urma să fie dată jos și dansul cel mai fierbinte…
Nah, csf, doar nu eram sălbatică, m-am ridicat și am intrat în joc, destul de rezervată… lumina s-a stins aproape de tot, fetele tăcuseră sau nu le mai auzeam eu, muzica parcă era alta, cunoscută… ei, dar băiatul ăsta se întrece cu gluma… mâinile o luaseră razna, încerca să mă sărute… pe gură!? Şi cu toată șampania, chivas-ul, muzica și senzualitatea răscolită, numai ce-i ard o palmă de i se strâmbă masca și-i zboară cât colo… părul lung și frumos?!? Ce nebunie-i asta? Streaper-ul nostru era bărbatul meu!
Acum cui să mai împart palme? Deșănțatelor ăstora care, de la prea multe nuanțe de grey, îi trecuseră toate cu talent prin braţe sau tot viitorului meu soţ pe post de streaper ratat care îşi freca mulţumit obrazul şi mă privea șăgalnic?
M-a convins până la urmă că nu fusese ideea lui, altfel chiar rămânea fără nevastă… Cât despre prietenele mele, și ele m-au convins: trebuiseră să stea grămadă în jurul lui și să se poarte mai îndrăzneț ca să nu-mi dau seama că e ceva în neregulă. Dar prea istețe nu-s. Niciuneia nu i-a trecut prin cap cum aș fi dat-o eu la întors, dacă… ah, nici nu vreau să mă gândesc!
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
