Ceea ce a început ca o joacă în momentele de relaxare ale unei proaspete mămici, altminteri o tipă energică în „optul productiv“, azi e un hobby care se intitulează, simplu, artă. Din momentul în care s-a apucat de pictură, Oana Pînzariu n-a mai lăsat-o, ca orice artist-femeie care a aflat secretul zilei cu mai mult de 24 de ore, întrucât știe de la Pablo Picasso că pictura este doar un mod diferit de a ține un jurnal. Iar „jurnalul“ cu uleiuri și acuarele al Oanei e populat adesea cu fluturi minunați ce apar și aievea, și în vis, curtând, cu delicatețe de filigran, florile ale căror petale au încremenit asemenea aripilor. Aidoma, cu peisaje marine ori rurale și-n atâtea alte locuri în care corporatista cu har de pictoriță a călătorit de-adevăratelea ori doar cu ochii minții. Și-a expus aceste „jurnale“ în, deja, trei expoziții personale și poate fi găsită oricând pe http://picturahobby.blogspot.ro/. Pentru că poate fi, și chiar e!, un exemplu pentru multe mame ocupate, care găsesc însă, miraculos, timp și pentru ele, am vrut să aflăm una-alta de la Oana Pînzariu.
Oana Pînzariu, în atelierul de creație
De ce pictezi ceea ce pictezi?
Pictez pentru că mă relaxează să fac lucrul asta. Florile au o delicatețe aparte, iar când am trecut la următorul pas și am introdus florile într-un peisaj, a fost și mai provocator. Oricum, și pictura florilor în detaliu a fost un exercițiu extrem de util, din care am învățat multe lucruri.
Cine e cel mai mare admirator al lucrărilor tale? Dar cel mai aspru critic?
Simplu: Vlăduț! Băiatul meu de 4 ani, care se uită la câte o pictură și zice: wow, pictură! Critici am mai mulți! Mama și soțul meu pe primele locuri, dar sunt critici într-un sens pozitiv! Țin cont de feedback-ul primit de la ei și încerc să îmbunătățesc pictura finală.
Oana și Vlăduț, pe vremea în care mămica se apuca serios de pictură
Ce spun picturile despre tine?
Sper ca prin cromatica pe care o folosesc, picturile să transmită o stare de bine. Aici pot spune că vorbesc și din experiență. Acum mare parte din picturile mele sunt deja puse pe perete, și sincer, casa fără ele ar fi lipsită de culoare. De lucrul acesta mi-am dat seama atunci când le-am luat de pe perete pentru ceva retușuri, apoi, pentru expoziții…
Colegii tăi de serviciu știu despre hobby-ul tău?
Au aflat și colegii mei. La început nu m-au crezut că eu pictez (le mai arătam la birou poze cu ce am pictat) iar după … cred că i-am “asasinat” cu hobby-ul meu. Și dacă asta nu era de ajuns, anul trecut a fost la birou o expoziție de produse hand made și am adus o parte din picturile mele, așa că am reuțit să popularizez în toata firma că am un hobby!
Crezi că blogul pe care îți postezi lucrările poate schimba viața cuiva?
Nu știu, sper!
Cât e de costisitoare pasiunea ta? Dacă n-ai face asta, cu banii economisiți ți-ai putea lua lunar…?
E o pasiune costisitoare! Mai ales că trebuie (e recomandabil) să se folosească produse din gama profesională. Paradoxal, e recomandabil să se foloseasca astfel de produse, chiar dacă lucrul ăsta se traduce printr-un preț mai mare. Sunt efecte care se obțin mult mai ușor dacă se folosesc astfel de produse, decât dacă s-ar folosi o gamă mai economică.
Cine e pictorul cu care, dacă ai fi comparată, te-ai îmbujora de plăcere?
Monet îmi place mult, Van Gogh, Pissaro, dar stilul meu de pictură nu seamănă cu al lor, așa că nu cred că s-ar gândi cineva la o asemenea comparație!!!
Spune-mi prima amintire din copilărie care îți vine în minte legată de desen sau pictură.
Clasa a II-a, școala generală, eram la un club de pictură și făceam mărțișoare pe bucățele mici de lemn. Din păcate, clubul s-a mutat de la școală și eu nu am mai putut participa. Atunci mi-a parut rău că nu am putut participa la acel curs. Acum, poate că dacă o făceam atunci, azi poate nu redescopeream fericirea de a picta.
Când ai început să pictezi și ce motivații ai avut?
Acum doi ani și jumătate, totul a pornit dintr-o joacă. Mi-am luat un set de culori, pensule și o pânză. M-am jucat și a ieșit prima pictură. Nu a ieșit chiar rău, așa că următorul plan a fost: “Ce-ar fi dacă aș picta ceva pentru casa mea?” Și de atunci pictura s-a transformat în hobby.
Când pictezi, propriu-zis?
În weekend, când am și cursul de pictură, și, când nu sunt foarte obosită, seara, după ce se culcă băiețelul meu.
Ți se pare că ai renunțat la ceva ce ai fi putut face în timpul în care pictezi?
Da, dar nu regret că am renunțat la mai multe pentru a putea picta!
Ce ți s-a părut cel mai greu în perioada în care ai lucrat pentru o expoziție?
Deadline-ul, dar m-a și motivat să îmi fac o planificare pe care să încerc pe cât posibil să o respect. Dar prefer perioadele în care am o presiune pe ceea ce trebuie sa pictez!
Care e culoarea ta preferată?
Albastru.
Dacă ai vrea să exprimi un sentiment prin pictură, care ar fi acela?
Bucurie, optimism.
Ce simți după ce termini un tablou?
O mare bucurie că am reușit să duc un lucru început la bun sfârșit.
Citiţi şi
Peggy Guggenheim: “Cumpăr o lucrare de artă pe zi și trăiesc la maximum”
Jurnale ale scriitorilor celebri pe care le poți vinde la anticariat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
