Am ajuns actor… Am ajuns actor într-un reality-show involuntar, fără regie, fără scenariu, fără actori plătiți, fără figuranți, doar realitate 100%. În prezent sunt înregistrate opt sezoane, cu multe episoade și încă se turnează… Long story short, să vă spun tărășenia!
În urmă cu câțiva ani am construit și eu o casă. Casa visurilor mele, ce mai… detergent catharctic de spălat toate frustrările personale acumulate în viață și suliță ascuțită în inima ”dușmanilor”. Pe când abia trecusem la faza de amenajări interioare, niște persoane de etnie neprecizabilă după urmele lăsate de căruță și copite, au considerat că au mai mare nevoie decât mine de parchetul, gresia, obiectele sanitare și celelalte lucruri depozitate în interior, așa că, într-o noapte, au golit tot și au plecat, inclusiv cu sculele muncitorilor pe care i-am tocmit. Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului lăudat!
Am cumpărat din nou ce lipsea, m-am făcut tovarăș pe viață și frate de sânge cu meșterii mei, după ce le-am acoperit paguba cu scule noi și am golit împreună câteva pet-uri de bere. Preventiv, am cumpărat și două perechi de dobermani. Între timp, un băiat deștept, fost securist, reprofilat în patron de firmă de pază și sisteme de securitate, mi-a instalat camere de supraveghere interioare și exterioare, alarme, apoi m-a prostit să pun și un alt sistem paralel, mascat ultramodern, invizibil pentru neavizați, descris pe scurt a fi ”mai tare ca la Pentagon, șefu’!”, prin care poți verifica casa oricând, video și audio, direct de pe smart, la rezoluție superhd, sursă independentă de energie în caz de pană electrică, salvarea înregistrărilor pe hard de 10 tera, activare la sunet sau mișcare etc.
M-am crucit când mi-a adus factura, dar, treaba fiind făcută, am și uitat de Big Brother-ul de acasă, până într-o zi, când, căutând niște documente rătăcite, am verificat de pe smart dacă nu le-am lăsat cumva acasă. Am accesat ziua anterioară și, într-adevăr, lăsasem mapa cu documente acasă, spre ușurarea mea. Satisfăcut de rezultat, mi-am zis să verific dacă n-o fi și iubita pe acasă. Era! Cu o prietenă. Și povesteau, așa, ca-ntre fete! Am cuplat și pe audio și le auzeam… Și ce-am mai auzit… Am stat mai mult de o oră să ascult confesiunile sincere și pline de dragoste… Greu de descris și povestit! După două ore, iubi era împachetată cu tot calabalâcul, în drum spre mă-sa! Motivul principal: ”Adică de ziua mea primesc un c@c@t de excursie la Paris?! Săptămâna aia a cheltuit mai mult cu grădinarul, decât cu mine! Unde am ajuns?! P!$d@ mea chiar nu mai are valoare?!” Recunosc, avea dreptate… Dar, numai parțial! Am cheltuit mai puțin cu ea, însă grădinarul este, de fapt, un tânăr designer formidabil, un artist al spațiilor verzi, un geniu care mi-a făcut din terenul plin de noroi și bolovani de acasă un colț de rai. Pe bune! Puteam să mă gândesc 100 de ani și tot n-aș fi putut închipui ceva atât de frumos și cu bun gust!
După episodul despărțirii m-a mușcat șarpele curiozității și am urmărit toate scenele cu ex-iubi în care mă dezbătea cu prietenele ei în propria-mi casă sau la telefon. Mi-a sărit muștarul rău de tot când am văzut că avea obiceiul să-mi cotrobăie prin lucruri, îmi făcea cu regularitate inspecția prin sertarele cu documente, butona smart-ul când eram la baie sau pe afară cu câinii și alte, și alte faze… Cel mai tare m-am enervat când am văzut că a intrat și a controlat la sânge camera surorii mele, în condițiile în care am rugat-o, în mod expres, încă din prima zi când mi-a trecut pragul, să nu intre în camerele lui Sis și Bro (sora mea și fratele meu), care își au și ei spațiul lor personal când mă vizitează. Ce să vezi! A intrat inclusiv în băile lor, a deschis fiecare sticluță de parfum, a scotocit în fiecare colțișor, nemaipunând la socoteală că a buzunărit toate hainele, în căutarea dovezii irefutabile că ”aia nu-i camera lu sor-sa, sigur îs lucrurile la vreo curvă pe care n-o poate uita”.
Pe scurt, mi-am făcut rușinosul, dar sănătosul, obicei de a mă distra cu noua jucărie preferată, Big Brother-ul domestic. De atunci, toate femeile pe care le-am invitat să se mute la mine, au avut buna inspirație să o facă de oaie. Ca o constantă, am observat că e în firea femeiască să cotrobăie prin buzunare, șifonier, birou, noptieră și să controleze telefonul când nu ești prezent, încearcă să acceseze adresele de mail, contul de facebook, etc. Și, iarăși, am sesizat cât de talentate sunt femeile în a se autosugestiona (pentru scurt timp, e adevărat) că iubesc pe cineva, când, de fapt, sunt doar seduse de confort, asta așa… spus la modul cel mai elegant… De la un timp, le serveam propriile lor replici, auzite via Big Brother, ca și când le-aș fi auzit în altă parte, într-o altă circumstanță, cu alte persoane. Și ce condamnări dure am auzit referitoare la acele persoane nemernice. Mă mir și mă crucesc, cum naiba nu s-a prins niciuna… Probabil se gândeau că și altele au în cap aceleași tâmpenii ca și ele…
Deja ajunsese chiar distractiv! Și, ca să nu mă distrez singur, am rugat un profesionist în ale montajului video să pună cap la cap toate înregistrările. A ieșit o treabă suuuper!!! Opt sezoane, după numărul temporarelor locatare, cu zeci de episoade. Leit-motivul reality-show-ului este simpla alternanță a scenelor cu fostele ”prietene” vorbind cu amicele sau mamele la telefon ori chiar în casă, în absența mea și scenele în care sunt și eu acasă. Fiecare sezon are un alt nume și împrumută coloana sonoră a unor filme sau emisiuni celebre. Există, până acum, sezoanele Dallas, Războiul Stelelor, Iartă-mă!, Dispărut în 60 de secunde, Ali Baba, Emanuelle, Spitalul de urgență și Caracatița. Nu există nicio scenă de nuditate sau sex, doar conversații reale! Contrastul între scene este atât de mare, între ceea ce îmi gângureau ”îndrăgostitele” (sic!) și ceea ce împărtășeau apropiaților încât, la vizionare, după ce-ți trece starea de șoc, nu poți decât să râzi cu lacrimi. Sau să plângi cu sughițuri! De gustibus…
În clasamentul preferințelor prietenilor mei se distanțează ca favorit al Studiourilor ”True Love Productions” sezonul Ali Baba, cu o poveste ce bate orice film… O tânără și frumoasă învățătoare se lasă sedusă de un bărbat mai în vârstă (ei, nu chiar nu boșorog, ea 24 de ani, el 35 de ani), se mută în casa lui, unde începe să se manifeste ca o cleptomană, sustrăgând zilnic câte o bancnotă din banii bărbatului, dar nu orice fel, ci întotdeauna cea mai mare bancnotă a țării respective, cu speranța că ”sponsorul” nu va sesiza. Într-un mod ciudat, bărbatul la care stătea tânăra cea frumoasă, avea niște puteri paranormale și putea auzi și vedea de la distanță ceea ce face ea. Lol… Domnișoara este totuși cinstită și nu vrea să își piardă fecioria înainte de nuntă, așa că refuză cu obstinație… știți ce… Se adeverește apoi că domnișoara nu este chiar atât de inocentă, fiind iubită încă din liceu de un tânăr plecat într-o altă țară, pentru a strânge banii necesari să o ia de nevastă pe nubilă. Tânăra are gusturi fine și pretenții destul de mari, așa că nu se rușinează a-i cere partenerului biștari, pretinde apoi că își cumpără parfumuri, cosmeticale, haine și pantofi, dar, de fapt, astea sunt doar luate cu împrumut de la prietene, ca să mai pună un bănuț deoparte. Scopul este nobil, vrea să contribuie și ea la căminul pe care îl va cumpăra împreună cu iubitul rătăcitor. Acesta revine la nubilă, ea deja strânsese o sumă frumușică, dar el dispare cu banii strânși de tânăra îndrăgostită pentru a-și face viața cu altă femeie, întâlnită pe meleaguri străine. Ați vrea să știți continuarea?! Oare va descoperi nubila că bărbatul cu care stă este marea ei iubire și va dori să i se dăruiască, să-i facă copii și să îi fie nevastă sinceră și devotată care dansează cu tupeu pe masă până la adânci bătrâneți?! Ei, oricum, n-aveți de unde ști, pentru că nu sunteți printre apropiații mei… În orice caz, dacă premiile Oscar ar avea secțiunea reality-show, n-aș avea nicio emoție când ar spune: And the Oscar goes to…
Citiţi şi
Mesaj pentru prietenii și cunoscuții tăi de la… scumpa ta amantă
Toți acești proști plini de sine
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
