Când dragostea rănește

26 October 2016

Stau şi mă întreb, când ai echilibru în iubire? Şi care e momentul acela care te face să crezi şi îţi dă siguranţa faptului că nu greşeşti, faţă de alţii, prin iubirea ta?

Se zice că „Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, se bucură de adevăr, dragostea îndelung rabdă, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul, dragostea este binevoitoare, toate le suferă, pe toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă”.

Şi totuşi, câteodată, dragoastea răneşte, ne răneşte, pe noi, că nu putem să mai răbdăm fără omul drag, pe alţii fiindcă şi ei, la rândul lor, fac parte din viața omului drag nouă. Şi întrebarea e cum îţi găseşti echilibrul? Cât e egoism? Cât e libertatea de a fi şi a te simţi bine? Cât e în detrimentul tău, cât în al altora? E glasul conştiinţei noastre mai puternic decât emoţia sau …cine dă măsura lucrurilor din viaţa noastră?!

sarut

Ce programe zac în tine și îţi trezesc toţi demonii? Cum de ţie ţi se întâmplă – şi altora nu – poveşti imposibile de iubire ce te macină, te izbesc cu tâmpla de stele şi trupul de hăurile iadului?

Cum de ei, alţii, se bucură de o singură iubire în viaţă, sunt fideli şi aşezaţi la casa lor – ce au ei şi tu nu? Câţi îngeri îi păzesc, câţi îngeri, în schimb, te-au părăsit pe tine din cauza atâtor bătăi de cap pe care li le-ai dat?

Ce, şi când, şi cum ştii că e mai bine?

Ţi-e ciudă pe oamenii dragi şi nu ai cum să îi ajuţi, deşi ştii că greşesc şi, în acelaşi timp, înţelegi că în faţa iubirii, nimic nu este mai important. De aceea nu poţi decât să accepţi, să îi laşi să fie cu poveştile lor, să greşească, să sufere şi să înveţe. Nimic nu e bătut în cuie şi, până la urmă, ce nouă, fiecăruia în parte, ni se pare eronat, cine ştie în planul divin cum dă?!

Doare când ştii că poţi să îți ajuţi prietenii numai până la un punct. Că ei, acum, sunt în perioada oarbă, cu iubirea lor, cu rănile din vieţile lor şi rănile pe care le provoacă, tacit, în vieţile altora.

Dar… sunt lecţii pe care le învăţăm prin alţii. Azi, iubirea lor e un semnal de alarmă că există numai o linie foarte subţire între a eşua şi a câştiga în viaţă

Guest post by Alexandra Şerban

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Soacră-mea

Pisica neagră-i vinovată!

Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Alexandra / 26 October 2016 13:55

    Eram intr-o stare in care ma macina constiinta si ma tulburau sentimentele astea atat de puternice si adevarate. In care as fi vrut sa ii fi putut zgudui pe oamenii dragi care au trecut prin ceea ce am povestit, si sa imi recapat luciditatea ce am avut-o atunci de mult cand lor le spuneam ca NU ASA CEVA NU SE FACE.Stii e sentimentul ala, cand vezi clar ce gresesti si ce nu, cand stii care e drumul si totusi nu faci nimic si astepti sa se rezolve de la sine

    Reply
  2. Max / 26 October 2016 12:08

    Wow, tare aș vrea să știu în ce stare erai când ai scris asta.

    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro