Ca să înlăturăm univocul, aş spune că bărbatul nu devine niciodată bărbat. Şi nu vreau să sune pompos, dar bărbatul are nevoie de o femeie mai mult decât are nevoie o femeie de un bărbat. Şi aici este şi trucul argumentului, o femeie devine femeie când conştientizează că este în sine o himeră, când tinde spre autonomie, când nu ţine să facă din spectacolul de cuplu o noemă. Asta nu înseamnă că femeia devine Femeie când este singură, ci mai degrabă când ştie că poate să fie singură.
Să ne gândim la fetele de până-n 30 de ani, acolo este clar că totul se rezumă la o măgulire de ego, atât şi nimic mai mult! Cu cât i se acordă atenţie, cu atât este mai bine! Chiar mai simplu, pentru cuceritor! Practic, nevoia de apartenenţă este mai mare decât nevoia de iubire autentică, iar comoditatea, fetişismul comodităţii cum ar fi spus Marx, preia rolul autenticităţii în iubire şi-l preface în teatru cu păpuşi. De aia o fată până-n 30 de ani o să fie mai mult o trestie pascaliană care are nevoie de sprijin. Femeia cu adevărat femeie nu mai are nevoie de sprijin de niciun fel, ştie că miza vieţii e dincolo de o certitudine scrisă cu un băţ şi atunci începe să se joace cu destinul, să-l ia la trântă, să-şi facă loc în ecuaţia autenticităţii şi să danseze cu el!
Pentru bărbaţi este mult mai uşor să seducă o fată care nu ştie pe ce lume e, care are nevoie să se regăsească în orice. De aia se şi duc acolo, într-un fel se complinesc, Lolita şi Masculul pretins Alfa! E un tablou intrinsec. Însă o femeie autentică o să ştie că atunci când se uită în urmă nu o se regrete nimic, nu o să se întrebe cum de a fost cu unul în tinereţe, cum de l-a ales pe el, mirată fiind, uluită de faptul că acum nu ar mai fi făcut această alegere. O femeie merge mai departe, nu stă pe loc, nu se întreabă apocaliptic şi nici nu-şi întinde capcane. În fond, vârsta nici nu contează, poţi să fii femeie şi la 20 de ani, cum poţi să rămâi Lolita şi la 30 de ani. Ce-i drept, nu multe intră în tiparul ăsta şi respectă cu sfinţenie tabloul vârstei. Cam cum e şi la bărbaţi. Să nu uităm că timpul are mereu ceva de spus şi experienţa într-ale inimii ne mai învaţă câte ceva, suficient să nu ne mai dăm aşa de uşor!
Pe George îl găsiți aici.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
