ÃŽntr-unul din episoadele de început în Anatomia lui Grey – pe vremea când încă îl mai urmăream cu ghemul ăla de plăcere È™i nerăbdare în stomac – Meredith îi spune lui McDreamy că nu mai È™tie exact când s-au sărutat ultima oară. Și că asta o întristează cel mai tare, aproape mai mult decât faptul că nevasta lui apăruse miÈ™eleÈ™te în distribuÈ›ie, când îi era lumea mai dragă. Desigur, în film, McDreamy îi spune când fusese sărutul ăla, pentru că el îl È›inuse minte, ca un bărbat ideal ce era. Èšinuse minte È™i că părul ei era în acel moment într-o condiÈ›ie proastă pentru că nu-i pria balsamul… vă puteÈ›i imagina aÈ™a ceva?
Ei bine, eu, care sunt într-o relaÈ›ie de câțiva ani buni – n-a apărut nicio nevastă la orizont, încă – nu-mi amintesc când a fost sărutul ăla memorabil. Ä‚la care să-mi fi trimis în toate terminaÈ›iile nervoase din corp fiori de plăcere È™i de foame, pe nepusă masă… Sărutul ăla care să adune în el toată pasiunea dintre noi, fără să fie urmat de ceva sau precedat de altceva, pur È™i simplu, ca È™i când ar fi primul È™i ultimul de pe lume. Cele care sunteÈ›i cuplate de ani de zile È™tiÈ›i despre ce vorbesc. Celelalte… mai aveÈ›i răbdare.
Într-o relație de lungă durată nu prea realizezi când săruturile încetează să mai fie erotice. Devin, o vreme, calde, confortabile, apoi scurte și în final se transformă în niște ștampile care atestă că s-a bifat un ritual ocazionat de trezire, culcare și eventual revedere și despărțire. Sunt ca un soi de marcare a teritoriului la căței, dacă vreți, ceea ce nu e tocmai onorant, ca și comparație, dar eu una așa simt.
Ne pupăm (ăsta e termenul potrivit) pentru că suntem obiÈ™nuiÈ›i s-o facem, dar gestul lipirii buzelor nu mai păstrează nimic din fiorii primelor sărutări. Alea din primele luni când È™i o privire te făcea să-È›i doreÈ™ti mai mult. Acum o facem cu gândul în altă parte: o zi complicată, un deadline la job, un drum la hypermarket (oare am pus tot pe listă), iar trebuie dat cu aspiratorul, ah, a venit frigul, trebuie făcută rocada hainelor de vară în È™ifonier… Ce e ciudat, totuÈ™i: dacă pleacă într-o zi fără să ne pupe sau se întoarce pe partea cealaltă È™i se culcă fără să ne pupe sau vine de la job, preocupat È™i ia o bere din frigider înainte să ne pupe… ei bine, asta capătă niÈ™te semnificaÈ›ii. Sau ne trezeÅŸte măcar niÈ™te bănuieli, nu? Dar pupatul în sine, când există, nu are nicio semnificaÈ›ie. Doar este.
Zilele trecute îmi povestea un amic mai tânăr că s-a întâlnit cu o femeie È™i după ce au consumat acea primă întâlnire – au băut un ceai, ceva –  el a sărutat-o, pe neaÈ™teptate, la despărÈ›ire. Ea s-a panicat un pic È™i el a luat această reacÅ£ie ca răspuns la o ofensă. Şi s-a simÈ›it dator apoi să-i trimită sms-uri cu scuze. I-am spus că a făcut o prostie, după mine, pentru că exact acel sărut surpriză va fi singura amintire pe care femeia aceea o va avea din întâlnirea cu el. Poate că i-a plăcut, poate nu, dar acela va fi momentul de care-È™i va aminti. Va intra în categoria primelor săruturi, cele în care simÈ›i ceva, nu contează ce, dar simÈ›i. Nu sunt doar niÈ™te ventuze golite de senzaÈ›ii.
De aia, dacă ar fi să-mi ceară cineva sfatul acum, aș zice așa:
- fetelor, savurați primele sărutări. Cât mai sunt, că va veni o vreme când vă veți dori măcar să vă amintiți senzația și nu veți reuși
- dragi băieÈ›i, nu întrebaÈ›i înainte È™i mai ales nu vă mai cereÈ›i scuze după… 😉
Nu știu voi, dar mie una mi-e dor de un prim sărut. Așa, degeaba, fără nicio pretenție sau promisiune. Cât despre lipsa celor din familie, hm, nu știu ce să zic, să aibă legătură oare cu faptul că-mi place să mănânc ceapă sau usturoi?
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Ziua în care am divorțat de mama
Să-ți iubești destinul, chiar și când îți pare un dezastru
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
