Ieri am trecut de câteva ori pe lângă ursul din imagine şi, într-un final, m-am hotărât să-l fotografiez. Pare că îşi ispășește singur, dar cu demnitate, sentinţa. Privindu-l, copiii mei mi-au spus că îi întristează această imagine. La fel şi pe mine… Îmi imaginam cât de iubită a fost această jucărie, câte bucurii şi îmbrățișări sincere a primit, câte poveşti a ascultat, cum ani de zile a făcut parte din acea familie, adormind în braţele calde ale unui copil speriat de întuneric, iar când nici nu se aştepta a sfârşit la gunoi. Crud, rece, printre mirosuri…
Oare nu s-a gândit nimeni să îl ofere mai departe, să bucure alţi copii şi alte îmbrăţişări să primească? Este ca şi cum acel copil şi-a aruncat la gunoi copilăria. Exact asta am simţit. Da, ştiu… este un obiect, iar de obiecte nu ne ataşăm. Şi totuşi… câţi dintre voi nu vă amintiţi cu drag de vreo jucărie din copilărie?
Acelaşi sentiment îl am atunci când văd aruncaţi la gunoi brazii de Crăciun. Îmi imaginez cum acel brăduţ a adus bucurie atunci când a fost cumpărat, emoţie, când a fost împodobit, fericire când sub el s-au aşezat cadourile frumos împachetate, apoi încetul cu încetul nu i s-a mai simţit prezenţa decât atunci când i se observau (defectele) acele ce i se uscau şi cădeau pe parchet sau covor, iar într-un final era şi el aruncat la gunoi.
Şi căutându-mă mai adânc am realizat că, din păcate, de multe ori aşa se întâmplă şi cu oamenii. Când îi întâlnim, ne aduc emoţie, fericire… apoi încetul cu încetul de distanţăm de cei de care nu mai avem nevoie, iar într-un final îi aruncăm… nu la gunoi, ci departe de inimile noastre. Uităm de sentimentele pe care le-am avut faţă de acel prieten, de ajutorul acordat sau primit, de tot ce a însemnat el cândva în viaţa noastră. Ajungem să îi vedem numai defectele, să îi cântărim sau judecăm fiecare gest şi luăm decizia de a-l arunca din viaţa noastră, spre a ne bucura de altă persoană… de o jucărie nouă, cu care vom proceda probabil la fel.
Mai grav este când nu se ţine cont nici măcar de faptul că acea persoană îţi este mamă sau fiu… sau frate…
Aşadar, totul porneşte din copilărie. Întotdeauna se va găsi un copil care să se bucure de vreo jucărie uzată. Dă-o mai departe, fiindcă fericirea pe care i-o poţi aduce unui copil sărman îţi va umple inima.
Nu aruncaţi copilăria la gunoi!
Guest post by Laura Ștefan
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Să ne mai lăsăm și duși de val…
Stilul de viață Friluftsliv și câteva imaginare expresii norvegiene pentru stări reale (UMOR!)
Un kilogram de… bucurie, vă rog!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
