gunoiul – clarificari, corespondenta din Tarile de Jos
in ultima vreme, orasul tot miroase a gunoi de grajd. lumea isi ingrasa gradinile
gunoiul menajer la noi in cartier e cu urmatoarele reguli: se pune in fata blocului pe peronul dintre pista de biciclete si sosea, strict marti spre miercuri si strict intre orele 22:00 si 08:00 next day. saptamana trecuta am pierdut acest tren, am coborat cu gunoiul odata cu baiatul, care iese pe usa la 8, si peronul de gunoi era deja golit. m-am intors cu sacul de gunoi inapoi in casa.
despre cata lume si masini sunt prin oras la orele 22:30 intr-o seara calda de martie… va puteti face o idee din poza de mai jos
pentru ca am primit diverse mirari si comentarii la mailul despre gunoi, aduc urmatoarele clarificari
– nu exista ghene de bloc, pentru ca sunt considerate focare de infectie pentru intreaga cladire si pentru vecinatate, si pentru ca dilueaza responsabilitatea individuala a locatarului de a-si administra propriul gunoi
– cel putin 3/4 din gunoiul pe care il produce familia noastra sunt ambalaje – plastic, sticla, hartie. care pot fi mult mai voluminoase decat gunoiul propriu-zis. pe astea, adica pe ambalaje, le poti duce oricand la containerele de reciclare care-s la urmatorul colt de strada de noi. noi ducem chestii acolo cam o data la doua zile. scapand de ambalaje, gunoiul pe o saptamana intra lejer intr-un sac mare
– sacii pe care-i punem in strada spre colectare nu trebuie sa dea pe dinafara sau sa curga. trebuie legati la gura neaparat. trebuie sa fie curati, astfel incat sa nu lase juice-uri pe trotuar si nici sa nu aiba gunoierul de-a face direct cu mizeria cand ridica sacii. ca sa nu curga, folosesti de fapt mai multi saci mici “zilnici” care, pe masura ce se umplu, vor fi transferati in sacul mare. pe care noi il tinem intr-un tomberon mic, “de apartament” cum ar veni, always uscat si curat, care sade intr-o anexa a balconului
ce fac pescarusii la edinburgh
– daca avem gunoi foarte perisabil, il pun intr-o punga mica si-l duc la un cos de gunoi stradal. la fel, mucurile de tigari, pe care le iau cu mine dimineata. doamna, ce aveti in geanta?, ma va intreba cineva care face sondaje despre mistere urbane precum oare ce cara femeile in gentile lor. well, the usual, plus o pungulita cu mucuri de tigari, voi raspunde eu
– daca gunoiul e prost organizat si se risipeste, sau e aruncat pe strada, oamenii de la gunoi cauta indicii despre proprietar si, daca gasesc, trimit amenzi. indiciile sunt relativ usor de gasit: junk mail-ul cotidian e considerabil, oferte de la supermarkets etc, mai toate nominale. daca esti neglijent cu gunoiul, probabil nici nu esti din cei care recicleaza si deci in gunoiul tau se va gasi un catalog, ceva, cu numele/ adresa ta pe el. oricum, gunoiul nostru spune [mai] totul despre noi. asa zic si arheologii, asa a aflat si “Fred” mai multe despre Holly Golightly.
– un alt motiv pentru care gunoiul trebuie impachetat cu grija sunt pescarusii, care dau iama prin orice promite a contine resturi menajere delicioase. tot de-asta si orarul nocturn al depozitarii/ colectarii. in cartierul de case in care am stat inainte, rezidentii puteau folosi atat pungi cat si tomberoane. dar regula gunoiului “curat” si bine impachetat era aceeasi, atfel veneau pescarusii with a vengeance si faceau a mess, strada arata ca dupa o parada americana. iar daca punga sau tomberonul tau supurau zemuri fermentate, faceau scandal vecinii. fair enough.
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
Nu rata urmatoarele articole Catchy!
Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
E frumos că s-au învârtoșat românii, că – gata, ajunge! Tocmai cu furtul ăsta al căciulii dacice de aur de la un muzeu oarecare din Olanda (oarecare, dar superior muzeului naționale de istorie al românilor, care e sublim, atât că, tradițional, lipsește...
Am scris despre povestea de dragoste dintre Federico Fellini și Giulietta Masina; absolut impresionantă legătura lor. (Puteți reciti, aici.)
Despre ea a povestit și Tonino Guerra, scriitor și scenarist italian care a colaborat cu unii dintre cei mai importanți...
Zgribulită, tristă, pe plaja pustie, aștept răsăritul ghemuită pe un șezlong. Mătasea rochiei de seară mă înfiorează la fiecare pală de vânt. Îmi strâng șalul de firmă. Cașmir pur. Sandalele Louboutin, strălucesc aruncate pe nisip. Deschid poșeta He...