Optzeci de ani trăiți ardent, călăuzit de o idee: „Viața este o comedie scrisă de un autor sadic”, o carieră cinematografică impresionantă, clădită pe o arie tematică atrăgătoare: iubirea, viața, moartea, trecerea ireversibilă a timpului, raportarea la religie, într-o viziune originală, cu forțe proaspete, neobositul Woody Allen semnează cel de-al 47-lea lungmetraj: Café Society. Filmele sale oferă imaginea unui permanent „trompe l’œil”, păstrându-și, totuși, caracterul universal. Ca într-un joc, fanii regizorului descoperă mereu urme ale trecutului: un gest, o replică, un gag. Precum piesele autorului pe care Allen îl admiră cel mai mult – Anton Pavlovici Cehov – filmele sale se aseamănă între ele. Recenta peliculă se vrea a fi un cadril cinematografic nostalgic, o călătorie printre amintirile despre viața culturală din New York, dominată de jazz și existențialism „east coast”.
Precum filmele realizate anterior, Café Society îmbină duioșia cu tristețea, abandonându-se farmecului amintirilor, ca niște delicioase madlene. Filmul este maiestuos (imaginea semnată de Vitorio Storaro), scenariul e bine redactat, iar distribuția reunește numai staruri în vogă. Jesse Eisenberg / Bobby întrupează un (nou) alter-ego al cineastului, care își deplânge amorul rănit pe parcursul multor întâniri cu celebrități ale Hollywoodului sau ale jazzului newyorkez. Însă, adevărata stea a filmului rămâne Kristen Stewart, strălucitoare și fermecătoare. Fosta vedetă din saga Twilight (și idolul multor adolescenți) se transformă, sub privirile spectatorilor, într-o adevărată actriță.
Acțiunea se derulează în anii ’30, la Hollywood, având în prim-plan un tânăr care năzuiește să reușească în industria cinematografică, sedus de o fată atrăgătoare, dar și captiv al spiritului vremii. Bobby Dorfman (Jesse Eisenberg) – un june din Bronx – debarcă în Los Angeles, încercând să se descotorosească de o familie aflată în scandal (părinții și un frate gangster) și se pripășește pe lângă unchiul său, Phil (Steve Carell), agentul multor staruri de la Hollywood. Tinerelul se îndrăgostește de nostima asistentă a unchiului său, înainte de-a afla că drăgălașa Vonnie (Kristen Stewart) este amanta unui bărbat însurat. Apar, așadar, două universuri diferite, două lumi opuse – tinerelul din Bronx, mereu jenat, care pare că nu se simte niciodată confortabil și, de cealaltă parte, spirituala fată din California însorită.
Încrucișările de trasee sentimentale din film alimentează generos resorturile dramatice și comice care – fără a reinventa conceptul de „triunghi amoros” – livrează divertisment de calitate.Văditul interes al lui Woody Allen pentru decor (binecunoscută pasiunea sa pentru anii’30) și pentru anii glorioși din Cetatea Filmului se regăsește – din plin – în reconstituirile din Café Society: petreceri la marginea piscinelor răcoroase, cocktailuri zgomotoase, unde se inventează „staruri”, cluburi de noapte în care șampania curge gârlă, iar starletele se mișcă pe ritmurile trepidante ale jazzului dezlănțuit. Woody Allen se amuză / ne amuză citând nume celebre ale vedetelor de la Hollywood (Ginger Rogers, Fred Astaire, Barbara Stanwyck, Howard Hawks, Gary Cooper), prin intermediul personajului Steve Carell. Imaginea realizată de Vittorio Storaro (operatorul favorit al lui Bernardo Bertolucci) scaldă fiecare cadru într-o lumină aurită, în care sclipește lustrul nou-nouț al râvnitului Oscar. Tot acest glamour – de factură „vintage” – aduce cu o campanie de publicitate pentru fecunda „uzină de vise” din „Sunshine State” / California.
Jesse Eisenberg și Kristen Stewart și-au mai dat replici și-n cunoscutul film pentru tineri, Adventureland, dar, aici, evoluțiile lor sunt remarcabile. După o întâlnire ratată cu Allen, în
To Rome with Love, Eisenberg moștenește dificilul rol, à la Woody, fără a caricaturiza ticurile maestrului. Tânărul interpret rămâne el însuși, stângaci și duios în egală măsură, agasant și mișcător deopotrivă. Alături de el, Kristen Stewart este surprinzătoare prin maniera în care mitraliază replicile și pentru modul în care îmbracă orice plan cu o nonșalantă eleganță, captând lumina ca o veritabilă stea de la Hollywood (așa cum visa chiar personajul întrupat de ea). Stewart continuă să-și etaleze farmecul, de-construind imaginea cu care ne obișnuise. Dacă cele două personaje sunt atât de reușite, izbânda nu se datorează numai faptului că cei doi actori se pliază perfect pe codurile care le-au fost impuse (insuflând, totuși, ceva și din personalitatea și modernitatea lor), ci pentru că ei reprezintă două fațete ale amorului: prospețimea unei noi pasiuni și melancolia regretelor.
Café Society povestește despre destinele sentimentale, imaginând viitorul și regăsirile lor inegale, de după separare. Fără să se îndepărteze de umorul său arhicunoscut (familia lui Bobby Dorfman – sursă inepuizabilă de gaguri și jocurile de cuvinte care au menirea de-a naște efecte comice, secretul cineastului), Woody Allen își veghează „turturelele” și-i prezintă eroului o soție adorabilă (irezistibila și mereu solara Blake Lively) și „protejând-o” pe eroină oferindu-i o viață așa cum își dorise. S-au iubit, s-au despărțit, s-au regăsit transformați: ea-snoabă, el-bogat. Cu toate acestea, atât fericirea personală, cât și reușita profesională nu alungă deplin regretele, nici melancolia care impregnează reîntâlnirea. Mărețul plan final ilustrează o nouă latură a lui Woody Allen, dulce-amăruie, tulburătoare, care consolează, așa cum își obișnuise spectatorii și patriarhul Lubitsch. În Café Society – o peliculă elegantă, purtând amprenta alleniană a crudei tristeți – subtilitatea și armonia avansează discret.
Regizor: Woody Allen
Scenarist: Woody Allen
Operator: Vittorio Storaro
Decoruri : Santo Loquasto
Costume: Suzy Benzinger
Monteur: Alisa Lepselter
Producător: Letty Aronson, Stephen Tenenbaum, Edward Walson
Distribuţia:
Kristen Stewart (Vonnie)
Jesse Eisenberg (Bobby)
Blake Lively (Kat)
Anna Camp (Candy)
Steve Carell (Phil)
Don Stark (Sol)
Tony Sirico (Vito)
Durata: 1h36
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
