România astăzi este o sumă de falimente. Clasa politică este, prin excelență, falimentul școlii românești de psihiatrie.
Casa Poporului cu atâtea și atâtea splendide exemplare de balamuc – ne-am obișnuit. Neam țepuit. Neam obișnuit.
E normal. Anormalul e noul normal, cum urâtul e noul frumos și răul – noul bine. Desfrâul ticăloșiei, nepotismului, mizerabilului împachetat, în vremea din urmă, mai atrăgător, după legile marketingului. Și în rest – cât vezi cu ochii – nimicul cu moft. Neam fudul.
Totodată, onorabil este și falimentul educației. Educația aceea netrucată sau cumpărată la suprapreț din bani furați în anii ’90.
E frumoasă această expresie: clasa politică. E frumoasă, dar nu e adevărată. Ce clasă? Magnet pentru repetenți, tupeu pur, neisprăviți și profesioniști ai atârnatului la buget cu neamul.
Politica românească: alba-neagra cu funcții, pălării mereu prea mari pentru căpățâni mici și minți înguste. Politizarea de sus până jos și de la dreapta la stânga: în stratosferă, securiștii vechi și noi, intangibilii, din casta celor născuți să stăpânească slugile.
Jos, viermuială în posturi mici și mijlocii, scheme de personal umplute cu cumetri, nășici, amante și oameni de paie. Guguștiuci în extaz la orice plevușcă. Wow. Clasa de mijloc: nu e cazul. Face punte între Paște și Revelion, într-un weekend prelungit.
Administrația românească: profesioniștii dosarelor cu șină, magicienii hârtiilor inutile, o lume de hârtie scumpă și absurdă. Rezultatele: catastrofale.
Cetățenii esențiali ai statului român rămân specialii, cu nevoi speciale, pensii speciale, locuințe speciale, privilegii cu totul speciale și nicio responsabilitate.
România e produsul acestei sinistre conjuncții politică-administrație. Totul, desigur, vegheat de o falsă justiție, albă-ca-zăpada drapată-n maro, de un clan cu pretenții de cult, Doamne ajută, și de câinii din media, câini de circ, câini de companie, dulăi castrați, cu dinții scoși, dar cu bale la gură.
©Oviloo Tunnillie, Dogs fighting
Câinii, așadar. Numeri faptele prezentate în jurnalismul românesc într-un an pe degete.
Și tot pe degete numeri problemele sistemice explicate pe înțelesul gloatei (unitatea de măsură a media este chiar media, iar media românească este catastrofală de oriunde ai privi). Câteva insule, într-un ocean de nimicuri, dezinformări, minciuni gâlgâitoare, sclipici și lături.
Mai bine decât nimic, cum spune românul, acest profesionist al combinației prin care-și fură permanent căciula.
Și dacă media s-ar opri în România o zi, o lună, un an sau un mileniu s-ar pierde zgomotul de fond și prea puțin conținut. Cine e de vină? Să nu ne mai ferim să privim și câinii. Câini defecți într-o lume strâmbă, și toate perdelele de fum și sinonimele adevăratului sentiment românesc al ființei: vrăjeala.
Integritate, etică, morală, bun-simț, lungul nasului – fie-le țărâna ușoară. Stânga și dreapta – vrăjeală, administrația – vrăjeală, justiția – vrăjeală, mass-media – vrăjeală live, non-stop, democrația – vrăjeală, capitalismul – vrăjeală, cinstea – vrăjeală, omenia – vrăjeală, educația – vrăjeală, sănătatea – vrăjeală, transporturile – vrăjeală, muncă și protecție socială – vrăjeală, cultura – laudatio-n cerc, găști, gâște și, desigur, multă vrăjeală.
Ce se mai poate face? Pentru început, un scurt moment de sinceritate, primul în peste treizeci de ani, și un nou steag care să ne reprezinte. Un steag frumos, maro.
Maro integral.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Servicii SEO: importanța promovării online pentru afaceri
Alegem Europa sau ieșim din civilizație
Unde ne sunt oamenii sănătoși la cap și la inimă?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
